Anul 2011 pare a fi unul în care colaborarea dintre Parchetul General, condus de Laura Codruța Kovesi, și Serviciul Român de Informații, păstorit de Florian Coldea și George Maior, prindea cele mai puternice aripi. Sub paravanul intrării în vigoare a noilor prevederi din Codul penal și din Codul de procedură penală, de la acea vreme, Kovesi a emis un ordin-circulară intern către structurile teritoriale ale Ministerului Public, prin care au fost organizate sesiuni de lucru și întâlniri, în urma cărora procurorii care conduceau structurile teritoriale ale Parchetelor trebuiau să “ia lumină” de la ofițerii SRI și, pe alocuri, ai DGIPI, în vederea unei colaborări pentru instrumentarea unor dosare penale care vizau mica corupție, evaziunea fiscală și spălarea de bani sau infracțiuni săvârșite de militari. Această sesiune de instruire avea loc la scurt timp după ce între SRI și Parchetul General a fost semnat primul protocol, declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, iar cele cinci domenii prioritare ale întâlnirilor erau coordonate de cei mai apropiați colaboratori ai Laurei Codruța Kovesi. Este vorba despre Dana Tițan, Marius Bulancea, Marius Iacob și Valentin Horia Șelaru, acesta din urmă fiind, în prezent, judecător al Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca urmare a unui decret semnat, în acest sens, de “tătucul” Sistemului, Traian Băsescu.
Documentul la care facem referire poartă numărul 677/C/2011, este emis de către Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - și a fost aprobat, cu semnătură și ștampilă, de către Laura Codruța Kovesi, în calitate de procuror general al României. Iar în esență se face vorbire aici despre faptul că, “având în vedere preconizata intrare în vigoare a noului Cod penal și a noului Cod de procedură penală, toate autoritățile cu aribuții judiciare trebuie să asigure, în cursul anului 2011, pregătirea instituției și a personalului, cu privire la implementarea noii legislații”. Aplicarea acestor dispoziții, mai scrie în document, presupune atât o pregătire prfesională a magistraților – judecători și procurori - , a organelor de cercetare penală ale poliției judiciare și “a organelor de cercetare penală specială”, cât și adaptarea resurselor materiale și umane pe care instituțiile trebuiau să le aloce sau să le distribuie “pentru o implementare eficientă”.
Practic, sub această umbrelă, Kovesi trasa linii clare cu privire la ce anume trebuiau să discute, în vederea implementării, în capitole distincte. La loc de frunte se aflau tehnicile speciale de supraveghere, “care să ușureze probațiunea în cazul anumitor infracțiuni cu grad ridicat de complexitate sau imposibil ori dificil de dovedit prin mijloace sau procedee probatorii clasice”. Respectiv interceptarea convorbirilor și comunicațiilor, accesul la sistemele informatice, supravegherea audio, video sau prin fotografiere, localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice, reținerea, predarea și percheziționarea trimiterilor poștale, obținerea de date referitoare la tranzacțiile financiare ale persoanelor juridice, precum și a datelor financiare ale unei persoane fizice, la care se adaugă utilizarea investigatorilor sub acoperire ori livrările supravegheate.
Toți consilierii, pe post de coordonatori
Conform documentului citat, toate aceste considerente au reprezentat argumentele pentru care conducerea Ministerului Public, respectiv Laura Codruța Kovesi, în cazul de față, a dispus organizarea unor întâlniri regionale, care au avut ca obiect stabilirea modalității de aplicare a dispozițiilor din noile Coduri, în șase domenii.
Este vorba despre “mica corupție”, “evaziunea fiscală, contrabanda și spălarea banilor”, “criminalistica”. “justiția militară”, “comunicarea publică” și “practica judiciară unitară”.
Interesant este care au fost persoanele desemnate să se ocupe cu coordonarea acestor întâlniri regionale. Toți colaboratorii apropiați ai lui Kovesi au fost desemnați să se ocupe de această chestiune. Astfel, pentru domeniul “practrica judiciară unitară” a fost însărcinată cu coordonarea judecătoarea Dana Tițian, la acel moment consilier al Laurei Kovesi, care a continuat această activitate și la DNA, până anul trecut, după ce Kovesi a fost dată afară. Domeniul “combaterii micii corupții” i-a revenit procurorului Marius Bulancea, consilier al lui Kovesi la Parchetul General și, ulterior, adjunct al lui Kovesi la DNA. Domeniul “criminalistică” urma să fie coordonat de Marius Iacob, la acel moment șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistiă din PÎCCJ, ulterior procuror-șef adjunct al DNA. În ceea ce privește domeniile “justiție militară” și “combaterea evaziunii fiscale, contrabandei și spălării banilor”, coordonator a fost desemnat actualul judecător de la ÎCCJ, Horia Valentin Șelaru, la acel moment consilier al lui Kovesi.
Bulancea s-a ocupat de relația cu “Doi și un sfert”
“Combaterea micii corupții”, de care s-a ocupat, conform acestui document, Marius Bulancea, a presupus organizarea unor întâlniri de lucru, în care a fost abordată “aplicarea unor noi tehnici investigative, unde pentru partea investigativ-operațională a activității era necesar a fi armonizată în raport cu noile dispoziții legale, astfel încât la aceste întâlniri se impunea și prezența ofițerilor DGIPI”. Întâlnirile s-au făcut cu structurile teritoriale ale Direcției Naționale Anticorupție, Direcției Generale Anticorupție și ale fostului “Doi și un sfert”, pe care trebuiau să le susțină prim-procurorii Parchetelor de pe lângă tribunale și unde a fost supusă discuției “modalitatea și rezultatele analizelor de informații provenite din surse deschise și închise”. Iar în document scrie negru pe alb că “un punct distinct al întâlnirilor regionale îl va constitui prezentarea unor cazuri relevante instrumentate, cu evidențierea sprijinului instituțiilor de informații”. Sesiunile au avut loc în datele de 12 și 13 mai 2011, respectiv între 16 și 17 iunie 2011.
Șelaru s-a ocupat de cooperarea cu SRI
Horia Valentin Șelaru, procurorul de la Brașov care i-a închis lui Traian Băsescu un dosar penal, pe vremea când activa la Parchetul General, și pe care Traian Băsescu l-a numit, ulterior, direct judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, activând în componența celebrelor Completuri de 5 judecători, a coordonat, împreună cu șeful Secței Parchetelor Militare, generalul-maior magistrat Ion Vasilache, sesiunile de lucru referitoare la “justiția militară”, conform documentului aprobat de Laura Codruța Kovesi. Astfel, în perioada 26-27 mai 2011, a fost organizată o primă întâlnire națională, la care au fost prezenți șefi din Ministerul Apărării Naționale, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și ai Drecției Generale de Informații a Armatei, întâlnire care a pregătit definirea și aprobarea, în luna noiembrie a aceluiași an, conținutul “manualului de bune practici destinat organelor de cercetare penală speciale”.
Însă același Horia Valentin Șelaru a coordonat și capitolul “combaterea evaziunii fiscale, contrabandei și spălării banilor”, continuând, înțelegem din documentul citat, întâlnirile de lucru avute în anul 2010, unde procurorii au colaborat cu ofițerii SRI și DGIPI. Documentul semnat de Kovesi arată că, în anul 2011, la aceste întâlniri era necesar ca, alături de procurori, să participe și reprezentanți ai SRI, “pentru a aprofunda riscurile, metodele și modalitățile de cooperare interinstituțională necesare obținerii unor rezultate pozitive în domeniile prioritare, odată cu implementarea noilor Coduri”. “Fiind vorba de aplicarea unor noi tehnici de investigare, este necesar ca partea investigativ-operativă a activității să fie armonizată în raport cu noile prevederi legislative, astfel încât la aceste întâlniri participarea ofițerilor din cadrul unităților teritorile ale Serviciului Român de Informații apare ca deosebit de utilă”, mai arată documentul citat. De asemenea, se menționează și aici că :un punct distinct al întâlnirilor regionale îl va constitui prezentarea unor cazuri relevante instrumentate cu evidențierea sprijinului instituțiilor de informații”, iar sesiunile au avut loc în perioadele 5-6 mai 2011, 6-7 iunie 2011, 20-21 iunie 2011 și 1-2 septembrie 2011.
Dispozițiile, trasate la scurt timp de la operațiunea “Jakarta”
Se poate observa că, din acest document, reiese faptul că toate sesiunile de întâlniri dintre procurori și ofițerii de informații au fost dispuse de Laura Kovesi imediat după operațiunea “Jakarta”, în aducerea în țară a lui Nicolae Popa fiind implicați și ofițeri ai SRI. Afacerea “Jakarta” face, în prezent, obiectul unui dosar instrumentat de către procurorii Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, în care împotriva Laurei Codruța Kovesi a fost începută și pusă în mișcare acțiunea penală pentru luare de mită și abuz în serviciu și mărturie mincinoasă, pentru modul în care l-a determinat pe fostul deputat Sebastian Ghiță să achite, prin intermediul unei companii de construcții din Ploiești, jumătate din contravaloarea costurilor aferente închirierii unei aeronave private cu care Nicolae Popa să fie extras din Indonezia și adus la București.
Iar documentul citat lasă să se înțeleagă că astfel de sesiuni de întâlniri avuseseră loc și cu un an înainte, după ce între Parchetul General și Serviciul Român de Informații a fost semnat, în anul 2009, celebrul Protocol de Cooperare Instituțională.
Prevederea legală petru care procurorii s-au instruit, desființată de CCR
Pretextul organizării acestor sesiuni de întâlnire dintre procurori și securiști era intrarea în vigore a noilor Coduri. Cu alte cuvinte, Kovesi implementa “cutuma” implicării serviciilor secrete în dosarele penale instrumentate de procurori, speculând o prevedere din articolul 142 alineat 1 Cod procedră penală, care prevedea că, pe lângă procuror, organul de cercetare penală și lucrătorii specializați din cadrul Poliției Judiciare, pot fi implicate și alte organe specializate ale statului. În 2016, Curtea Constituțională a constatat că aceste organe specializate ale statului nu sunt definite nici în mod expres, nici în mod indirect în legislație, astfel încât SRI a putut fi introdus pe ușa din dos în activitatea de urmărire penală. Și, în acest fel, dându-se frâu liber la intruziunea serviciilor secrete în viața privată a persoanelor. “Având în vedere caracterul intruziv al măsurilor de supraveghere tehnică, CCR constată că este obligatoriu ca aceasta să se realizeze într-un cadru normativ clar, precis și previzibil. (…) În caz contrar, s-ar ajunge la posibilitatea încălcării în mod aleatoriu și abuziv a unora dintre drepturile fundamentale într-un stat de drept: viața intimă și privată și secretul corespondenței”, arăta Curtea Constituțională, într-o decizie din anul 2016.
Doi ani mai târziu, CCR a revenit cu o altă decizie devastatoare, legată de Proctocolul dintre SRI și Parchetul General, pe baza cărora s-au realizat și întâlnirile de lucru din anul 2011, dar nu numai, arătând că astfel de înțelegeri sunt în afara ordinii constituționale. “Constatăm că SRI nu poate avea atribuții judiciare, nefiind un organ de urmărire penală, astfel că nu poate exercita acte de urmărire penală, separate sau în colaborare cuprocurorii și, implicit, nu poate strânge și administra probe referitiare la o cauză penală. (…) Se constată că obiectivele ce au vizat, în principal, planurile comune de acțiune și echipele operative comune stabilite în protocol depășesc cadrul legal, în condițiile în care SRI nu are calitatea de organ de urmărire penală și, prin urmare, nici competență în acest domeniu”, a decis Curtea Constituțională.
La doi ani de la încheierea primului Protocol, Laura Kovesi impunea, în scris, tuturor procurorilor din subordine să aibă întâlniri de lucru cu ofițerii SRI. Persoana însărcinată cu aplicarea acestei directive a fost actualul judecător ÎCCJ Horia Valentin Șelaru
Pretextul invocat, în 2011, pentru acest proiect era acela că procurorii trebuie să fie instruiți în vederea aplicării cu succes a noilor prevederi din Codurile penale, mai ales în domeniul interceptărilor, a filajelor și a tehnicilor noi investigativ-operative ce nu pot fi făcute prin metode clasice