Dumitru Fărcaș a murit în noaptea de luni spre marţi. Artistul era internat într-un spital din Cluj-Napoca, după ce suferise un infarct, anunță Antena 3.
Potrivit directorului Casei de Cultură a Studenţilor, Flavius Milăşan, unde Dumitru Fărcaş era consultant artistic, acesta a murit în urma unui infarct.
Dumitru Fărcaş împlinise în luna mai vârsta de 80 de ani.
Fărcaș a fost un îndrăgit taragotist român de muzică populară.
Din 1962 până în 1967 Dumitru Fărcaș a urmat cursurile Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, în cadrul Facultății de Interpretare, la clasa de oboi. Dumitru Fărcaș a primit titlul de „Cetățean de onoare” al orașului Phenian (Coreea de Nord) și al orașelor Cluj-Napoca, București, Reșița și Baia Mare. Este președintele de onoare al Congresului Internațional al Taragotiștilor. Președintele României i-a conferit artistului la 29 noiembrie 2002 Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a și Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer.
De unde vine Dumitru Fărcaş? "Din pământ, din muzică. Inima este pământul muzicii, şi muzica se naşte negreşit din inimă, ca apoi s-o caute pe aceasta, unicul ei liman unde trăieşte, exultă şi se stinge cântecul‘‘, răspundea însuşi artistul, Doctor Honoris Causa.
"Vezi, Fărcăş«el», să nu te «umfli», că-ţi «cade» nasul şi gata cu admiratorii talentului matale! – îi scria Maria Tănase la 7 august 1962. Nu vreau să te necăjesc, dar vezi, d-ta Fărcaş, eşti un mare artist, dar atât de tânăr faţă de mine, că nu-mi dau seama dacă – Doamne fereşte! – nu faci şi dumneata parte dintre aceia care, înainte să «umble», îşi «iau boii lui Dumnezeu în cap». Aş vrea să-ţi fac o propunere care ar fi generatoare de «isprăvi» mari. Aceste isprăvi constau şi în glorie şi în bani – lucru care, din păcate, nu se îngăduie să le dăm deoparte. (...) Eu am discutat cu mine, artist şi om, şi am mai discutat cu cineva care, prin posibilităţile care le are, ne poate asigura şi banii, şi gloria – dar d-ta ai fi gata să te arunci în vârtejul cel mai mare alături de mine «artistul» ca să realizăm o «drăcie» gigantică?
(...) Se nasc atât de rar oameni înzestraţi cu nobleţea artistică a dumitale, încât consider o datorie de artist să-ţi ofer «aripile» mele şi să te feresc să dai «piept» cu zidul gros al nechemaţilor care au ajuns să fie mari câştigători de poziţii în artă, numai şi numai fiindcă artiştii nu se ajută între ei...‘‘.
Această scrisoare-testament a jucat rolul unei biblii în viaţa artistică a lui Dumitru Fărcaş. Iar "aripile‘‘ Mariei Tănase, se pare, l-au ocrotit şi de dincolo de mormânt. Beethoven avea o vorbă: "Cine nu este conştient de valoarea lui nu este demn de ea‘‘. Fărcaş îşi cunoaşte valoarea şi a reuşit să dea "piept cu zidul gros al nechemaţilor‘‘. Nu s-a umflat "în pene‘‘ şi nici nasul nu i-a căzut! În anul 1994, paşii l-au îndrumat pe Dumitru Fărcaş spre o familie din America, în zestrea căreia se aflau opincile Mariei Tănase. Artista făcuse în 1954 un turneu şi fusese atât de bine tratată de gazdă, încât şi-a descălţat opincile de scenă şi le-a dăruit în semn de recunoştinţă. Când Fărcăşel le-a văzut, nu ştia cum să facă să fugă cu ele. Dar ştia că nu se cuvine. Stăpâna opincilor şi-a dat seama cât de mult şi le doreşte şi i-a promis că i le va lăsa prin testament. După câţiva ani, opincile Mariei Tănase au venit acasă, la Dumitru Fărcaş. Cei doi americani (soţ şi soţie) muriseră, iar copiii lor le-au respectat dorinţa.
Sursa Jurnalul 20 martie 2008