Strigăte disperate la Telefonul Copilului pe durata pandemiei de coronavirus: sute de părinți și copii au fost ținuți la distanță de ordonanțele militare pentru că autoritățile nu au prevăzut în lista excepțiilor și situația lor. Copiii din familii destrămate, nevoiți să locuiască la unul dintre părinți, care aveau celălalt părinte în altă localitate, au fost nevoiți să aștepte ieșirea din starea de urgență pentru a se putea întâlni din nou. Chiar și în starea de alertă mai persistă confuzia în cazul celor care locuiesc în județe diferite, conform situațiilor semnalate la numărul de urgență pus la dispoziția copiilor care se simt în pericol sau simt nevoia să ceară ajutor unor străini, pentru că nu găsesc înţelegere la cei apropiaţi.
Conform datelor colectate în perioada pandemiei, 13% din apelurile înregistrate din martie până în mai 2020 la numărul 116 111 au venit de la copiii care nu au avut posibilitatea să-și vadă părinții. Apelanți au fost totodată și părinții nerezidenți, afectați de un sentiment de neputință și de faptul că nu își pot îmbrățișa copiii și nu pot petrece timp cu ei. “Restricțiile de deplasare impuse prin Ordonanțele Militare au condus la îngrădirea programului de vizită în cazul copiilor cu părinți divorțați. Legislația din perioada stării de urgență nu a reglementat situațiile specifice de acest tip, iar cei care au sunat au solicitat consiliere psihologică și juridică pentru menținerea legăturilor personale”, a explicat Cătălina Surcel, managerul Asociației Telefonul Copilului.
Deși în declarația pe proprie răspundere cu care ne puteam deplasa în starea de urgență era prevăzut la punctul 4 pe lista motivelor „îngrijirea/însoțirea unui minor/copilului”, nu era prevăzută o astfel de excepție pentru deplasarea în afară localității. În declarația emisă pentru starea de alertă, deplasarea între localități în scopul îngrijirii copilului a fost prevăzută la ultimul punct, cu numărul 11.
Iată cum arată câteva dintre situațiile semnalate de părinți la Telefonul Copilului:
1. ”Buna ziua! În prezent sunt în proces de divorț, iar băiatul stă cu mine, însă mama dorește să îl preia în weekend. Am stabilit că va avea drept de vizită, însă în situația cu pandemia și cu faptul că nu putem părăsi domiciliul, aș dori să știu dacă este în regulă să plec cu el la drum. Mama stă în satul alăturat, sunt aproximativ 6 km. Nu vreau să nu îi dau șansa să îl vadă, pentru că este mama lui, dar parcă nici nu l-aș expune. Nu știu ce e mai bine acum pentru copil.”
2. „Buna ziua! Va contactez în legătură cu o situație mai delicată. Eu am fost în autoizolare timp de două săptămâni, deoarece am lucrat în Scoția, iar copiii în această perioadă au stat alături de mamă și de bunica maternă. Recent, mama a hotărât că nu mai dorește să se ocupe de copii și s-a mutat la actualul partener. Am discutat cu bunica și nu dorește să îi lase pe copii să locuiască cu mine. Consider că la bunica nu au condițiile pe care le am eu, însă nu îmi permite să îi revăd, am fost amenințat, iar cu actuala stare de urgență este mai greu să îi preiau. Cum mă îndrumați să acționez?”
3. „Buna ziua, sunt mama unui copil în vârstă de 12 ani. În urma violenței domestice, am părăsit domiciliul acum 2 ani, împreună cu băiatul meu. Între timp, am fost diagnosticată cu o boală incurabilă și mi-am petrecut majoritatea timpului în spital. Așadar, am fost nevoită să îl las în grija fostului soț. Când am revenit în viața copilului meu, am aflat că acesta nu dorește să mai menținem legătura, fiind influențat de tatăl lui. Acum sunt în stadiu terminal și îmi este dor de copilul meu, însă nu mă pot deplasa să îl văd. Am fost îndrumată către instanță, însă cât timp durează starea de urgență nu pot face niciun demers...eu nu am acest timp. Copilul a aflat că sunt bolnavă și vreau să vorbesc cu el, să îi explic anumite lucruri. E un copil bun, dar mă doare modul în care mă tratează. Ce pot face?”
4. ”Buna ziua, sunt tatăl unei fețe în vârstă de 8 ani. Am divorțat de mama ei în urmă cu 2 ani, iar domiciliul s-a stabilit la mine. Fosta soție are program de vizită. În acest weekend a luat-o, și-a exercitat programul de vizită, însă nu a adus-o acasă la ora stabilită. Am înțeles că vrea să petreacă mai mult timp cu ea și nu am zis nimic. Însă am aflat că nu are cu cine să o lase, așadar a luat-o cu ea la serviciu. Aici intervine problema... fosta soție lucrează într-un spital, prelucrează analize medicale. Consider că fiică mea nu are ce cauta în acel mediu, fără a i se asigura protecție. Cum mă sfătuiți să procedez?”
5. ”Buna ziua, sunt mama unui copil în vârstă de 2 ani. Sunt în proces de divorț și încredințare minor, însă acesta a fost suspendat pe perioada stării de urgență. Soțul meu a părăsit domiciliul și sunt ajutată de părinții mei pentru a-mi crește copilul. El este pilot și refuză să poarte masca de protecție în prezența copilului, din ambiție. Consider că îl expune unui risc, am și părinții bolnavi, dar este și casa lui”.
Identitatea apelanților este confidențială, iar consilierea de care beneficiază este gratuită, tocmai pentru a-i încuraja pe cei care au probleme să sune și să ceară ajutor. În 2019, au sunat la telefonul copilului 82.038 de copii, o creștere cu 51,02% comparativ cu anul precedent.