Judecătoarea Francisca Vasile, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a dispus ridicarea măsurii controlului judiciar instituit de Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie pe numele Laurei Codruţa Kovesi, a judecat, conform motivării deciziei, dosarul pe fond. Asta, cu toate că ancheta nu este finalizată, nu a fost întocmit un rechizitoriu şi nu a fost sesizată instanţa de judecată cu privire la aceste fapte. Concret, magistratul, care a dat afară din sala de judecată procurorul Secţiei Speciale şi a dispus ca, la şedinţă, să participe un procuror de la Secţia Judiciară a PÎCCJ, scrie că nu există probe că Kovesi ar fi săvârşit vreo faptă penală, că nu are importanţă pentru cauză dacă jumătate din transportul aerian prin care a fost adus în ţară, de la Jakarta, Nicolae Popa, a fost achitat de o societate din Ploieşti, la cererea lui Sebastian Ghiţă, şi că, în fapt, prin actul de extrădare săvârşit în 2011 s-a înfăptuit un act de justiţie. Iar, ieri, la SIIJ, a fost audiat şi fostul şef operativ al SRI, Florian Coldea, care a făcut aprecieri identice. Coldea susţine că aducerea în ţară a lui Nicolae Popa a fost “o operaţiune de succes, iar serviciul pe care îl conducea la acel moment a participat la această acţiune, “în baza protocoalelor de cooperare dintre serviciile de informaţii şi cele de aplicare a legii”.
Motivare halucinantă a judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Francisca Vasile, care a decis, luna trecută, să înlăture măsura controlului judiciar instituit pe numele fostului procuror general al Românei, Laura Codruţa Kovesi, în dosarul în care a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru luare de mită, abuz în serviciu şi mărturie mincinoasă. Judecătorul nu s-a mărginit, cu acest prilej, să stabilească dacă se impune sau nu această măsură, ci a făcut o judecată pe fond a acuzaţiilor, luând fiecare infracţiune reţinută de Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, ca şi când ancheta ar fi fost finalizată printr-un rechizitoriu trimis în judecată. În realitate, însă, dosarul se află încă în faza cercetărilor, chiar ieri fiind audiaţi, în calitate de martori, doi reprezentanţi de calibru ai sistemului de forţă cu atribuţii la momentul la care se presupune că aceste fapte au fost săvârşite.
Francisca Vasile scrie, în motivare, că, în evaluarea plângerii Laurei Kovesi împotriva ordonanţei procurorului de instituire a măsurii controlului judiciar, a constatat “neîndeplinirea condiţiilor necesare începerii urmăririi penale şi punerii în mişcare a acţiunii penale”. Magistratul este de părere că “toate aceste vicii se subsumează unor condiţii de legalitate care, odată dovedite, fac inutilă analiza elementelor ce ţin de temeinicie”. Cu alte cuvinte, judecătorul nu a analizat temeinicia măsurii preventive instituite, ci a trecut la demontarea, într-o manieră mai mult decât discutabilă, a probelor dintr-un dosar nefinalizat de parchet, ca şi când ar fi fost nu instanţă de judecată, ci apărătorul inculpatei Kovesi.
Un singur transport, doi plătitori
Francisca Vasile a luat fiecare infracţiune reţinută în sarcina lui Kovesi. Astfel, în legătură cu acuzaţia de luare de mită, judecătoarea scrie că “este lipsită de precizie, claritate şi de suport pobator”. Kovesi este pusă sub acuzare pentru că, în primăvara anului 2011, a pretins şi primit în mod direct suma de 269.689,36 de lei, de la Sebastian Ghiţă, pentru extrădarea lui Nicolae Popa, cu consecinţa creării unui beneficiu de imagine pentru ea şi pentru asigurarea protecţiei lui Sebastian Ghiţă. Judecătoarea face referire la achiziţia, de către MAI, a jumătate din contravaloarea transportului, şi spune că “chiar în ipoteza divizării plăţii transportului, aceasta nu se poate considera a fi un beneficiu personal” obţinut de Kovesi, şi că, mai mult, “aducerea în ţară a fost generată de necesitatea punerii în executare a unei hotărâri penale, interesul putând fi colectiv, nu unul individual”.
Reamintim că, în 14 aprilie 2011, între IGPR şi Ion Ţiriac Air SRL a fost încheiat contractul nr. 1388511, în valoare de 234.207,3 lei (57.000 de euro), în condiţiile în care valoarea transportului aerian privat cu care a fost adus în ţară Nicolae Popa a fost de 122.632 de euro. Chiar şi judecătoarea Francisca Vasile admite că există o factură, emisă de Ion Ţiriac Air SRL, în 11 aprilie 2011, în valoare de 268.689,36 de lei (65.400 de euro), către compania Conti SA Ploieşi şi că, în total, compania aeriană a emis, pentru acelaşi transport, două facturi fiscale: una către IGPR, la 21 aprilie, şi a doua către Conti SA, la 11 aprilie. În ciuda acestei evidenţe, judecătoarea spune că declaraţia lui Sebastian Ghiţă că firma Conti a făcut această plată este susţinută de declaraţiile unor martori audiaţi care “sunt fie rude ale denunţătorului, fie au făcut obiectul unor dosare instrumentate de DNA”, încercând să anuleze valabilitatea mărturiilor depuse.
“Albire” la toate acuzaţiile
În aceste condiţii, judecătorul pare a fi complet dezinteresat de faptul că, la dosarul cauzei, există mărturii depuse de mai mulţi angajaţi ai SC Ion Ţiriac Air SRL, care au relatat, sub jurământ, şi au prezentat probe materiale din care rezultă că plata închirierii aeronavei cu care a fost adus, în primăvara anului 2011, Nicolae Popa de la Jakarta, a fost făcută atât de către Inspectoratul General al Poliţiei Române, cât şi de compania Conti SA Ploieşti, aceasta din urmă fiind controlată de apropiaţii lui Sebastian Ghiţă. “Nicio probă obiectivă nu dovedeşte interferenţa inculpatei Laura Codruţa Kovesi în stabilirea, divizarea ori altă negociere referitoare la preţul transportului aerian şi la plata acestuia”, notează judecătoarea Francisca Vasile în motivarea hotărârii, care a ţinut să mai sublinieze o dată că “chiar în ipoteza în care plata transportului s-ar fi realizat în maniera susţinută de denunţătorul Sebastian Ghiţă, aceasta nu poate fi considerată un beneficiu sau un folos patrimonial obţinut de inculpata Laura Codruţa Kovesi”.
Iar lucrurile nu se opresc aici în încercarea instanţei de a o “albi” pe Kovesi. Francisca Vasile trece şi prin infracţiunea de abuz în serviciu reţinută de procurori, afirmând că “încălcarea legii care reglementează competenţa Ministerului Public, prin implicarea directă în procedura de extrădare (…), aceste fapte ar fi fost săvârşite la data de 21 aprilie 2011 şi că termenul de prescripţie, de 8 ani, s-a împlinit la 21 aprilie 2019”. Cu alte cuvinte, fapta lui Kovesi este, în opinia judecătoarei, prescrisă. Numai că, în denunţul lui Sebastian Ghiţă, se arată clar că beneficiul urmărit de Kovesi, prin implicarea în aducerea ilegală a lui Nicolae Popa în ţară, a fost numirea de către fostul preşedinte Traian Băsescu în funcţia de procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, lucru care s-a finalizat în cursul lunii mai a anului 2013, iar, în această ecuaţie juridică, termenul de prescripţie s-ar împlini abia în anul 2021.
Nici cu privire la infracţiunea de mărturie mincinoasă reţinută în sarcina lui Kovesi, judecătoarea Francisca Vasile nu s-a abţinut să o catalogheze drept “lipsită de precizie, claritate şi suport probator”. Asta, cu toate că, sub jurământ, Kovesi a declarat în faţa procurorilor că nu a participat la evenimente private împreună cu Sebastian Ghiţă. “Probatoriul se rezumă doar la declaraţia denunţătorului, ceea ce reprezintă un singur mijloc de probă, insuficient pentru susţinerea acestuia. Cu atât mai mult, cu cât proba nu este nici pertinentă”, susţine judecătoarea.
N-a putut anula probele, pentru că nu era de competenţa ei
În ciuda acestei înşiruiri de motive incredibile prin care magistratul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi-a argumentat decizia de a ridica măsura controlului judiciar instituită pe numele Laurei Codruţa Kovesi, Francisca Vasile şi-a arătat “neputinţa” de a demola tot dosarul Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie şi din punct de vedere procesual-penal. “În ceea ce priveşte chestiunea legată de nulitatea unor acte de urmărire penală pentru vicii de fond, aceasta nu intră în competenţa funcţională a judecătorului de drepturi şi libertăţi, ci a judecătorului de cameră preliminară”, se mai arată în motivare. Şi, iată cum, prin această decizie, care a fost una definitivă, neputând fi atacată cu apel, fostei şefe a DNA i-a fost ridicată măsura controlului judiciar într-un dosar ce cuprinde fapte de o gravitate fără precedent.
Coldea recunoaşte că SRI a avut o implicare decisivă în extrădarea lui Popa
Modul în care ÎCCJ a judecat, pe fond, acuzaţiile din acest dosar, chiar dacă ancheta nu este finalizată, demonstrează graba cu care sistemul se străduieşte să anuleze acest dosar. Ieri, la Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, a fost audiat, în calitate de martor, fostul şef operativ al Serviciului Român de Informaţii, Florian Coldea. SRI a avut doi oameni în avionul care l-a adus în ţară pe Nicolae Popa. La ieşirea de la audieri, Coldea a recunoscut că operaţiunea “Jakarta” a fost una de succes, în care SRI a avut o contribuţie decisivă. “Serviciul Român de Informaţii a fost implicat în această operaţiune de identificare, localizare şi aducere în ţară a domnului Nicolae Popa, a fost considerată o operaţiune de succes, reflectă cooperarea bună între serviciile de informaţii şi instituţiile de aplicare a legii, cooperare care am constatat, în timp, că deranjează foarte mult pe foarte multe persoane şi, din acest punct de vedere, am văzut că toată lumea face eforturi disperate ca, practic, această cooperare să afecteze într-un fel sau altul capacităţile României de apelicare a legii, respectiv să vulnerabilizeze România, ca ţară de frontieră a NATO şi UE”, a declarat Florian Coldea.
Acesta a adăugat că “în ceea ce o priveşte pe Laura Codruţa Kovesi, personal, în nicio împrejurare nu am luat la cunoştinţă de vreo activitate care să fie infracţiune, nici la nivelul instituţiei nu am obţinut niciun fel de informaţii cu privire la posibile infracţiuni sau posibile date în acest sens. Sper din tot sufletul că ar fi important să discutăm şi consider că era important să discutăm despre toţi cei care nu s-au implicat în aducerea lui Popa în ţara noastră, toţi cei care, după mai bine de 10 ani, nu au contribuit decisiv, aşa cum a făcut-o Serviciul Român de Informaţii, pentru a contribui, prin posibilităţile pe care le are, la efectuarea unui act de justiţie pentru cele peste 155.000 de persoane care au fost păgubite cu mai mult de 300 de milioane de lei", a completat Coldea.
Procurorul general nu are atribuţii în materia extrădării
Fosta şefă a biroului de relaţii internaţionale din Parchetul General, Angela Nicolae, a precizat, pentru “Monitorul Justiţiei”, că, deşi legea nu prevede atribuţii pentru procurorul general să se implice într-o acţiune de extrădare, Kovesi i-a predat, personal, preşedintelui Indoneziei, o scrisoare din partea lui Traian Băsescu cu privire la Nicolae Popa. “În luna martie, 16-19 martie 2011, eu mă deplasez în Indonezia împreună cu Kovesi şi împreună cu Marius Iacob şi cu reprezentanţii IGPR şi un lucrător SRI care îşi prezentase calitatea de translator, deşi nu era translator. Am fost la Jakarta, la o conferinţă privind cooperarea în materie penală care se referea la cooperarea Asia Pacific şi Orientul Mijlociu, o conferinţă regională la care Kovesi nu avea ce să caute pentru că ea voia să contacteze procurorul general al Indoneziei şi preşedintele Indoneziei. Neavând tratat de extrădare cu ei, trebuia să dea avizul pentru extrădarea lui Nicolae Popa. În acest dosar am fost martorul-cheie pentru că se referea numai la activitatea anterioară deplasării cu avionul privat. Deci eu cunosc toate activităţile care au fost desfăşurate special de către Kovesi pentru ca să urgenteze extrădarea, primind acea scrisoare faimoasă de la Băsescu pe care eu am văzut-o cu această ocazie”, a explicat fostul procuror Angela Nicolae.
Judecătorul ÎCCJ Francisca Vasile i-a ridicat lui Kovesi controlul judiciar, printr-o decizie a cărei motivare arată că a judecat întregul dosar “Jakarta” pe fond, cu toate că Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie nu a finalizat cercetările.
Fostul director adjunct al SRI, Florian Coldea, a fost audiat în acelaşi dosar. El susţine că extrădarea lui Nicolae Popa a fost o operaţiune de succes, în care SRI a avut un rol decisiv, implicarea serviciului fiind făcută în baza “cooperării cu instituţiile de aplicare a legii”.