Manfred are 56 de ani și iubește Grădina Carpaților... așa sunau spoturile publicitare pentru brandul de țară, dar personajul era fictiv. Manfred Michael Seiler, în schimb, chiar are 56 de ani și promovează România în străinătate, ca muzician, fără a fi plătit să facă asta. Sas din inima Transilvaniei, el este o legendă a anilor '70-'80, despre care mulți români au auzit după 1990, când s-a întors în țară, din Germania, unde reușise să fugă de comunism, în 1985. Legenda lui spune că opresorii comuniști l-ar fi numit reîncarnarea lui Dracula, atunci când s-a opus sistemului, cu vehemență, având numai 19 ani și fiind unul dintre artiștii răsfățați de sistem, până în momentul revoltei. După ce a ajuns în Germania, Manfred și-a continuat cariera muzicală și a devenit cunoscut ca interpret de muzică rock și compozitor. Nu pierde nicio ocazie de a vorbi despre România și despre cultura țării noastre, atunci când este intervievat de jurnaliști, în Germania sau oriunde s-ar afla.
Încă din anii '90 ai fost supranumit Dragon of Transilvania. Cum s-a născut Dragonul și care este legenda lui?
În primul rând, dragonul este o ființă divină pentru asiatici, care reprezintă prosperitate, energie infinită. Tot ce este bun și adevărat din punct de vedere energetic și important pentru viața omului este simbolizat prin dragon. În partea opusă, cea a culturii europene, este altă imagine, cauzată de ideile bisericii din Evul Mediu. Eu am avut foarte mult de suferit din cauza acestui nume, însă acest nume mi-a fost dat ca un semn din cer. N-am luat în serios primul articol, de după 1990, când m-am întors în România, titrat „S-a întors Dragonul Transilvaniei”.
Articolul lui Lenzi Chiriac...
Lenzi Chiriac, da. Care mi-e prieten și astăzi și care avea după Revoluție 34 de stații de radio pe care le coordona, cu muzică rock, în România, deci o capacitate. Am reluat legătura cu România, după 1990, prin el și prin Gabi Săvulescu, la Koln – nu fac politică, dar este un politician din Koln care face politică pentru România -, Gabi Săvulescu, cel care mi l-a introdus pe Lenzi Chiriac. La Koln, la niște târguri internaționale de muzică l-am cunoscut pe Lenzi, care a aflat de legendele mele din România comunistă, când stăteam în detenție politică, la 19 ani. El a reflectat și a spus că a vorbit cu oameni care mă cunosc și a auzit că am făcut lucruri ieșite din comun pe vremea aceea. Acest nume mi-a fost dat fără voința mea și nu l-am luat în serios, am zis că este ceva de moment și va trece, dar un an mai târziu am fost invitat să fac un videoclip despre viața mea, la Televiziunea Română, ediția în limba germană. Am făcut acel videoclip și am filmat la Sighișoara, menținând doar pentru două momente imaginea și fenomenul lui Vlad Țepeș. Când m-am întors la hotel, în Sighișoara, am avut o imagine magnifică, la apusul de soare. Am văzut dragonul pe cer și este chiar în videoclipul meu, Gladiatorul, simbolul dragonului de pe casa în care s-a născut Vlad Țepeș. Este același pe care l-am văzut în acea seară pe cer. Cerul mi-a demonstrat, printr-o compoziție de nori și lumină, un dragon care dădea foc pe gură.
A fost o revelație, a fost momentul în care ți-ai dat seama că supranumele îți este destinat?
Da, a fost o revelație. Eu mă gândeam tot timpul la numele meu, Manfred Michael Seiner, care parcă nu se potrivea cu ideile pe care le transpun muzical și în viața de zi cu zi. Căutam ceva care să fie conform cu tradiția acestei regiuni europene, Transilvania. Așa am dat de Ordinul Dragonului și am răsfoit puțin arhivele istorice, la Ministerul de Externe al Germaniei, unde aveam intrare liberă. Mi-am adus aminte că Lenzi a scris acel articol în care anunța că se întoarce Dragonul Transilvaniei, și am înțeles că are o bază istorică și pot să mă identific cu acest nume.
Cum ai relaționat cu străinii care văd în imaginea aceasta legendele medievale transpuse astăzi în literatura și filemel horror?
Pentru mine este important să pot demonstra cultura regiunii din care provin. Am avut, în Germania, până în 2006, din 1991, toate drepturile pe numele Transilvania. Și singurul interes pe care le-am avut a fost să-i opresc pe aceia care și-au bătut joc de numele Transilvana, cu vampirisme și draculisme. Am retras 17 milioane de discuri ale unui producător care și-a bătut joc de numele Transilvaniei, prin coperta acelui disc.
Știu că ai o reacție violentă atunci când se deformează imaginea Transilvaniei. Cum le explici oamenilor aceste lucruri?
Le explic printr-un element de arte marțiale, prin tehnică de aikido. Simbolic. Le iau toată această energie și le-o redirecționez, iar dacă nu se opresc singuri, se dau cu capul de perete. Le explic faptul că tot ce înseamnă viață este legat de energie, iar țara din care provin eu, mai ales Transilvania, cu munții de aici, este o regiune cu o intensitate energetică extraordinară, iar Dracula o fi dat și el de o sursă energetică și n-a mai putut să se oprească. Așa le explic eu, ca să rămână cât de cât amuzant și interesant, chiar și mistic, să nu le stric nici lor visurile la care aspiră. Dacă ne gândim la horror picture show, în fiecare oraș mare din occident, în fiecare an se face cel puțin o punere în scenă pe tema vampirismuului sau a lui Dracula. A fost și primul element de film documentat cu Nosferatu, iar fenomenul este foarte bine reprezentat în conștiința occidentală, din păcate nu și la fel de bine documentat, din punct de vedere istoric. Aici mă impun, chiar dacă pe vremea detenției politice am fost considerat reîncarnarea lui Dracula. După ce am devenit tată, m-am oprit. Sunt de părere că a rămas doar energia și, dacă reușești să iei acest potențial de energie și să-l transferi în direcția potrivită pentru a te proteja pe tine însuți, reușești în același timp să-i aperi și pe cei din jur.
Crezi că avem vreo șansă, ca țară, să le explicăm celor care au auzit doar de Dracula ce este în spatele acestei imagini, din punct de vedere istoric și cultural? Să le explicăm oamenilor ce este de fapt cultura română?
Bineînțeles. Martin Luther King a spus: Cea mai puternică armă pe care mi-o pot imagina o am. Este adevărul! Trebuie demonstrat adevărul, anume că Vlad Țepeș a fost un om foarte patriot și foarte credincios, care pentru credința lui și pentru patriotism era în stare să-și dea viața în orice moment. Din acest motiv, el, cu 500 de oameni a fost capabil să învingă o armată de peste 2.000 de oameni.
Spune-mi câteva cuvinte despre îmbinarea de muzică rock și muzică tradițională.
Eu am studiat inițial muzică clasică la Sibiu, la Liceul de Artă. Am învățat contrabasul clasic și pian. Astăzi produc muzică rock, dar nu numai rock. Nu sunt eu genul de metal, dar îmi place rockul metodic. Stilul Whitesnake. L-am cunoscut pe David Coverdale, care este un gentleman și merită tot respectul. Am avut și ocazia să fiu primul în televiziunea germană care să cânte sâmbătă seara o piesă Whitesnake, pentru 12 milioane de spectatori. S-a și confirmat ulterior că Whitesnake a vândut peste 200.000 de discuri în Germania, pentru că tot publicul de rock a stat în fața televizorului. Nu a existat nimeni până atunci care să cânte rock sâmbăta seara. Sunt șlagăre, e pop, e disco, dar nu era rock, iar eu am avut ocazia atunci să revoluționez caracterul rockului în Germania.
Succesul tău a-nceput încă din copilărie, în România.
Da, am avut succes în România încă de când aveam 12 ani, fiind reprezentantul României, ca imagine pentru minorități. Eram reclamă pentru conducerea statului, la 12 ani. Au fost realizări într-un interval scurt de timp, la Televiziunea Română. Paralel cu studiul, mergeam săptămânal la București, compuneam o piesă în timpul zborului, în 50 de minute, mă duceam la Ceaușescu acasă, ca reprezentantul sașilor, și îi cântam personal tributul pe care i-l ofereau culturile conlocuitoare. Eram foarte mândru apoi, la 15-16 ani, să trec prin toate garnizoanele de armată, cu chitara în mână, ca artist, să-i când șefului statului. Și cu Florin Piersic am făcut multe concerte, cu Angela Similea și alți artiști consacrați. Era foarte frumos să mergi cu sirena poliției la concert și să ai 16 ani. Era o chestie extraordinară.
Ești și maestru în arte marțiale și terapeut. Care este legătura între muzică, arte marțiale și sănătate?
Este o legătură evidentă, în sensul că tot ceea ce ne înconjoară înseamnă armonie. Armonie este în artele marțiale, la fel cum este și în arta notelor și a sunetelor în muzică, iar sănătatea le combină.
Muzica pe care o faci este deosebită. Ce anume te diferențiază de ceilalți artiști?
Mulțumesc pentru caracterizarea ca ceva deosebit. Într-adevăr, am o imagine unică în Germania, de 33 de ani. A fost și un act istoric, în 2006, cu Thomas Reiter, astronautul care a stat în spațiu timp de șase luni. Am vrut să-i fac un cadou într-o zi, când se întorcea din spațiu. A fost ceva spontan, din respect pentru ceea ce înseamnă munca de astronaut. Thomas Reiter mi-a spus că nici o secundă nu este la fel cu cealaltă, în spațiu. De exemplu, se vede de 16 ori apusul și răsăritul soarelui în 24 de ore, în ISS. A fost pentru prima dată când un muzician a fost difuzat la știri în Germania, oră de oră: rockpoetul Dragon și Thomas Reiter în ISS, exact în ordinea aceasta a numelor. Interesant a fost faptul că doamnna Merkel a trebuit să aștepte până s-a terminat melodia și am spus atunci: uite ce important a ajuns fenomenul muzică în conștiința oamenilor, de doamna Merkel a trebuit să aștepte până am terminat de cântat piesa live. Atunci mi-am dat seama că și un politician este disciplinat și poate să aștepte.
La întrebarea ești român, ești sas sau ești neamț, cum răspunzi?
Bineînțeles că sunt născut și crescut într-o cultură de sași, de aproape 900 de ani. Maestrul Zamfir m-a întrebat de ce am plecat din România, pentru că simt mai românește decât un român. Am plecat pentru că a trebuit să plec, după detenția politică, dar am luat cu mine tot ce e mai bun în România: spiritul poetic. Și eu scriu poezie, am și peste 200 de creații muzicale. Începusem să scriu poezii și în limba română, după ce am fost invitat la o întâlnire spirituală la București.
Supărase sistemul comunist, mai ales pentru că fusese răsfățatul regimului, ca artist briliant, cu acces direct la șeful statului, încă de la frageda vârstă de 12 ani, dar la 19 ani avusese curajul să încerce să fugă peste graniță.