Cele două etatisme extreme ale secolului XX, fascismul și comunismul, par să aibă din nou audiență în mainstream. Și, precum în secolul trecut, unul dintre principalii lor cai de bătaie comuni este capitalismul, cu tot ceea ce presupune acesta: piață liberă neîngrădită, proprietate privată, libertatea comerțului intern și internațional și așa mai departe.
De fapt, cele două extremisme se întâlnesc în aceea că ambele privesc economia ca fiind ceva nu tocmai "firesc". Reducând-o la ideea îngustă de "profit contabil" și văzând individualismul natural, cooperativ, ca fiind nimic altceva decât "lăcomie egoistă", ambele curente pretind că economia, și mai ales economia liberă, "dezumanizează" și "dezrădăcinează" omul. Dreapta susține că economia îndepărtează omul de familie, tradiții și spiritualitate. Stânga, că îl alienează și îl aruncă în ecuația exploatat-exploatator (marxismul clasic) și/sau că îl pune în conflict cu natura (obsesia pentru ecologie și schimbarea climei) și îl supune logicii dominatoare a misoginiei, xenofobiei, rasismului, homofobiei, transfobiei etc.
Una peste alta, și fascismul, și comunismul vor să "elibereze" omul de "povara" economiei. Simplificând la maximum, de acest fenomen "nenatural" și "inuman" trebuie să se ocupe doar statul și experții săi. Asta pentru că cineva trebuie să se ocupe și de acest lucru, căci penuria nu dispare doar pentru că unii filosofi contemporani au declarat-o ca fiind un mit propagat de capitaliștii cei răi.
Iată un motiv suficient de serios, ca să punem mâna pe carte pentru a evita manipularea. Cartea se numeşte Acţiunea umană, aparţine celui care a înțeles poate cel mai bine consangvinitatea dintre fascism și comunism şi repune în drepturi economia ca fenomen profund uman. Economia dezumanizează numai dacă este pusă în chingi etatiste.