Nu există destule plecăciuni pe care trebuie să le facem în faţa acestor oameni cu somn scurt, cu timp liber ca şi inexistent, fiindcă învaţă din tratate toată viaţa şi acasă, la lumina lămpii de birou, care iau în piept fără ezitare pericolele din războiul crâncen cu bolile, care nu-şi permit inexactităţi, eşecul la ei înseamnă vieţi. O roată dinţată rebutată se aruncă, dar medicii trebuie să aducă înapoi bolnavi de pe hotarul morţii. Şi în aceste zile de bătălie fără încetare cu armata de năvălitori nevăzuţi se dovedeşte că, între noi şi Dumnezeire, cu câteva trepte mai sus, se află medicii, slujitorii în sistemul sanitar, care se expun la mare pericol de infectare, care nu au ajuns de zile lungi acasă, răniţi pe faţă de şireturile măştii, de ramele ochelarilor de protecţie. În Piaţa Operei, se înalţă măreţ Monumentul Eroilor Sanitari. Au murit în Primul Război Mondial, în iureş al gloanţelor, dar şi în furtuna epidemiei de tifos, 400 de medici şi 2.400 de sanitari şi surori de front. Un medic celebru, Victor Gomoiu, conducea un spital de campanie: „Operam şi, la două mese, mi se dădea mâncarea în gură. Aţipeam un sfert de oră pe un scaun în sala de operaţie”. Sărut mâna, Înălţimea Voastră Medicule! Câte fapte de eroism zilnic au făcut lângă noi medicii, personalul sanitar şi n-am apucat să ne scoatem pălăria! O excelentă doctoriţă de pneumologie a luat tuberculoză de la pacienţii ei, un microb rebel, şi a trebuit să i se scoată un plămân, iar ea nu vrea să-i dau numele, zilnic se luptă în continuare cu suferinţele pacienţilor. Fiincă ticălosul de coronavirus afectează plămânii, să amintim că generalul profesor Teodor Horvat venea la spital cu farurile aprinse din pricina neinstalării zorilor, pleca noaptea cu farurile luminate. În rest, lampa de chirurgie îndreptată spre plămânul pe care îl opera. Chirurgul excelent Cordoş, general profesor, opera şi la alte spitale cazuri grele de plămâni, pe Mircea Lucescu - izbit de tramvai, pe Gheorghe Visu - actorul de prim plan. Pe când era director al Spitalului de Urgenţă Floreasca, profesorul doctor Andrei Firică a organizat circuitele astfel că a făcut faţă la mari evenimente dramatice: cutremur, revoluţie, inundaţii, explozii. Se intervenea medical când erau aduşi simultan sute de răniţi. În cutremurarea pământului, o asistentă a rămas în sala de chirurgie fără curent şi pompa cu mâinile oxigen în pacientul prins în timpul intervenţiei. În miezul nopţii, un important ziarist suferise o spargere a unui vas în creier, iar celebrul profesor neurochirurg Gorgan a venit în goana maşinii, a salvat neuronii de inundaţia sângelui şi cunoscutul ziarist gazetăreşte la fel de inspirat la microfon.