Mulți se tem că un al doilea mandat al lui Trump ar provoca un adevărat cutremur politic la nivel internațional.
Problemele planetare grave există însă deja, crescând îngrijorarea generală în rândul aliaților SUA, care se tem acum că nu se vor mai putea baza pe americani cum au făcut-o până acum, indiferent de cine câștigă la Casa Albă.
Cu un electorat divizat și un blocaj total în Congres, următorul președinte american ar putea fi cu ușurință absorbit de multiplele provocări de acasă, înainte de a putea începe măcar să abordeze chestiunile fierbinți din întreaga lume, de la Ucraina la Orientul Mijlociu.
De altfel, președintele francez, Emmanuel Macron, a făcut, recent, o remarcă extrem de tranșantă: „Prima prioritate a Americii este ea însăși!”.
Sperietoarea Trump
Primul mandat al lui Trump a zdruncinat serios legăturile dintre SUA și aliații lor, în special pe cele cu europenii. Imprevizibilul miliardar i-a ironizat pe liderii unor națiuni prietene, inclusiv pe Angela Merkel, din Germania, și Theresa May, din Marea Britanie, în timp ce îi lăuda pe pe autocrați precum președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, și șeful de la Kremlin, Vladimir Putin.
Mai mult, el l-a numit „genial” pe președintele chinez, Xi Jinping, și l-a gratulat pe premierul ungar Viktor Orbán, considerându-l „un mare lider”.
Astăzi, în discursurile sale de campanie, Trump continuă să lovească în organizații transatlantice precum NATO. El susține că miliardele de dolari pe care SUA le bagă în cel mai mare bloc militar occidental, al cărui sprijin este esențial pentru lupta Ucrainei împotriva invaziei rusești, sunt bani aruncați pe fereastră, luați fără discernământ din buzunarul contribuabililor americani.
La sfârșitul săptămânii trecute, la un miting de campanie, el a declarat că, în calitate de președinte, i-a avertizat pe aliații NATO că va încuraja Rusia „să facă ce naiba vrea” cu țările care nu își plătesc contribuția în cadrul blocului militar transatlantic.
Trump a mai scris pe rețeaua sa de socializare că, pe viitor, SUA ar trebui să pună capăt tuturor donațiilor de ajutor extern și să le înlocuiască cu împrumuturi.
Imediat, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a avertizat că Trump riscă să pună în pericol trupele americane și pe aliații lor. „Orice sugestie că aliații nu se vor apăra reciproc subminează întreaga noastră securitate, inclusiv pe cea a SUA, și îi expune pe soldații americani și europeni la un risc sporit”, a susținut el, duminică, într-o declarație oficială.
Necunoscuta Biden
De cealaltă parte a baricadei, Joe Biden a transformat sprijinul pentru Ucraina într-o prioritate-cheie și un imperativ moral. Cu toate acestea, afirmația făcută de Biden la scurt timp după alegerea sa în 2020, potrivit căreia „America s-a întors” pe scena mondială, nu s-a confirmat în totalitate.
Republicanii din Congres au reușit să blocheze acordarea unui ajutor militar mai mare pentru Ucraina, în timp ce influența Americii nu a fost suficient de puternică pentru a stăpâni conflictul din Orientul Mijlociu.
Thomas Gift, director al Centrului pentru politica americană la „University College” din Londra, susține că, indiferent cine va câștiga cursa prezidențială, direcția va fi aceeași: ne îndreptăm spre o planetă multipolară, în care Statele Unite nu mai sunt „superputerea mondială incontestabilă”.
Cei mai mulți lideri aliați se abțin să comenteze direct alegerile din SUA, limitându-se să afirme că este la latitudinea americanilor să-și desemneze liderul.
Ei sunt conștienți de faptul că vor trebui să colaboreze cu eventualul câștigător, oricare ar fi acesta. De altfel, în spatele scenei, guvernele aliate vor duce în scurt timp o muncă de culise, stabilind legături cu echipele politice ale celor doi candidați desemnați.
Mulți dintre aliații europeni ai Americii din NATO sunt îngrijorați însă de faptul că se pot baza tot mai puțin pe SUA, cu sau fără Trump. Unii au început să vorbească în mod deschis despre necesitatea ca țările lor să mărească cheltuielile militare și să se gândească în mod serios la o alianță fără americani.
Frământări în Europa
Cancelarul german, Olaf Scholz, a declarat recent că „în prezent vorbesc mult la telefon cu colegii mei”, cerându-le acestora să facă mai mult pentru a sprijini Ucraina.
Deși Germania este al doilea cel mai mare donator de ajutor militar pentru Kiev, după SUA, Scholz a recunoscut de curând, într-un interviu acordat săptămânalului german „Die Zeit”, că țara nu ar putea acoperi „niciun gol, pe cont propriu”, dacă „SUA ar înceta să mai fie un susținător”.
Comentariile lui Trump de la sfârșitul săptămânii trecute, cu privire la NATO, au tras un semnal de alarmă și în Polonia, care are graniță comună cu Ucraina. „Avem un război fierbinte la granița noastră”, a afirmat imediat premierul polonez, Donald Tusk.
„Trebuie să ne dăm seama că UE nu poate fi un gigant al economiei și al civilizației și, în același timp, un pitic atunci când vine vorba despre apărare, deoarece lumea s-a schimbat!”, a avertizat el.
Între timp, Rusia este ocupată să consolideze legăturile cu China, Iranul și Coreea de Nord, încercând, concomitent, să diminueze sprijinul internațional acordat Ucrainei.
La rândul său, președintele Emmanuel Macron a sugerat că atenția americană este concentrată departe de Europa. Dacă prioritatea principală a Washingtonului este SUA, a doua sa prioritate este China, a avertizat liderul de la Paris.
„Acesta este, de asemenea, motivul pentru care îmi doresc o Europă mai puternică, să știe cum să se protejeze și să nu fie dependentă de alții”, a spus Macron, la o conferință de presă organizată în luna ianuarie.
Trump are susținători în Europa, în special populiști pro-Rusia, precum Orbán din Ungaria. La rândul lui, fostul premier britanic Boris Johnson a provocat recent numeroase comentarii contradictorii, atunci când a susținut că „o președinție Trump ar putea fi exact ceea ce are nevoie lumea”.
Johnson este un puternic susținător al Ucrainei în lupta sa împotriva invaziei rusești, în timp ce Trump l-a lăudat frecvent pe Putin și a spus că el ar pune capăt războiului în doar 24 de ore, dacă ar fi reales președinte.
Cu toate acestea, Johnson a declarat pentru „Daily Mail” că nu crede că Trump „ar renunța la ucraineni”, ci ar ajuta Ucraina să câștige războiul, făcând Occidentul mai puternic „și lumea mai stabilă”.
Bronwen Maddox, director al grupului de reflecție pentru afaceri internaționale „Chatham House”, remarca faptul că astfel de argumente subestimează „cât de destabilizator” a fost Trump și, probabil, va continua să fie, dacă va fi reales.
Incertitudine și în Orientul Mijlociu
„Pentru cei care spun că primul mandat al lui Trump nu a adus prea multe daune ordinii internaționale, un răspuns ar fi faptul că el a scos SUA din JCPOA, acordul de limitare a programului nuclear iranian. Accelerarea activității Iranului de atunci a făcut ca acesta să devină un stat pe punctul de a avea arme nucleare”, a adăugat Maddox.
Biden a fost un critic al politicii iraniene a lui Trump, dar nici el nu a reușit reconstruirea căilor de dialog cu Teheranul, care continuă să își arate mușchii în întreaga regiune.
Richard Dalton, fost ambasador al Marii Britanii în Iran, a afirmat, de curând, că perspectivele pentru Orientul Mijlociu ar fi „puțin mai rele” sub conducerea lui Trump, decât sub administrația Biden. Tot el a adăugat însă că diferențele de abordare ale celor doi în privința principalelor tensiuni din regiune - conflictul israeliano-palestinian și ambițiile Iranului - ar fi extrem de mici.
„Nicio administrație americană nu va face un efort serios pentru a rezolva divergențele cu Iranul prin diplomație”, a declarat Dalton pentru AP.
Între timp, palestinienii și susținătorii lor din lumea întreagă îl imploră pe Biden să diminueze sprijinul SUA pentru Israel, deoarece numărul morților civili din războiul de pe teritoriul Fâșiei Gaza crește vertiginos. De cealaltă parte, adepții liniei politice dure din Israel susțin însă că SUA limitează deja prea mult ofensiva contra Hamas.
Itamar Ben-Gvir, ministrul israelian de extremă-dreapta pentru Securitate Națională, a declarat recent că Biden nu a acordat Israelului „sprijinul său deplin” și că, „dacă Trump ar fi la putere, comportamentul SUA ar fi complet diferit”.
Dușmanii Americii stau la pândă
La fel ca și aliații săi, rivalii Americii nu își exprimă în mod deschis o preferință pentru rezultatul alegerilor americane.
Trump a dezvoltat o puternică relație cu președintele Erdogan, numindu-l „un prieten foarte bun”, în timpul unei întâlniri din 2019, la Casa Albă.
Cu toate acestea, relațiile dintre Turcia și SUA au fost tensionate în timpul mandatului său. Administrația Trump a eliminat Turcia din proiectul său de avioane de luptă F-35, din cauza deciziei Ankarei de a achiziționa sisteme de apărare antirachetă de producție rusească. De altfel, la vremea respectivă, Trump însuși a amenințat că va ruina economia Turciei.
Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a declarat pentru CBS, în ianuarie, că „nu crede că va exista nicio diferență” între o președinție Trump și una Biden. El a susținut că relațiile dintre Rusia și SUA au luat-o la vale încă din timpul administrației lui George W. Bush.
Relațiile cu China - unde căldura inițială a liderilor de la Beijing față de învestirea lui Trump s-a transformat în timp în animozități, după apariție taxelor vamale de reciprocitate - nu s-au schimbat prea mult nici sub conducerea lui Biden, care a continuat poziția dură a predecesorului său față de rivalul strategic al SUA.
Zhao Minghao, profesor de relații internaționale la Universitatea Fudan din Shanghai, a remarcat de altfel că, pentru China, cei doi candidați sunt ca „două boluri de otravă”.
La rândul lui, citat de către AP, Thomas Gift, de la „University College” din Londra, a concluzionat că trecerea la o lume mult mai divizată „se va întâmpla indiferent dacă Donald Trump sau Joe Biden va fi ales”.