Așa că am socotit că este înțelept să mă refer la cafea, unde chiar mă pricep. Împreună am scris despre gustul cafegiului pătimaș, despre faptul că românii sunt adevărați împătimiți ai unei cafele foarte bune. Dar să vorbim despre simplul consumator de cafea. Care plătește cinstit și are grijă de sănătatea lui. Pentru că până la urmă este vorba de sănătate. Dragilor, vă rog să vă documentați măcar câteva minute înainte de a cumpăra o cafea pe care nu o cunoașteți, din care nu ați mai băut. Din păcate, în lume s-au dezvoltat rețele de firme și fabrici care nu respectă mai nimic din deontologia comerțului tradițional sau modern. Vezi o cafea la raft. Colorată, atrăgătoare, dar, cum este scris și în titlu, nu știi ce este înăuntru. Să presupunem că pe pungă scrie numele unei țări. De regulă, o țară exotică. Dar, de fapt, la baza pungii scrie că este fabricată undeva în Europa. Adică, se poate înțelege că această cafea a fost adusă verde în țara europeană, prăjită, ambalată și vândută în România. Nu ai nici cea mai mică garanție că această cafea are legătură cu țara de pe frontalul pungii. Au fost cazuri descoperite de autoritățile europene în care comercianți necinstiți și inconștienți au pus mâna pe stocuri uriașe de cafea verde de prin porturi, au prăjit-o în fabrica nu știu care, au ambalat-o într-o pungă cu un nume pompos și au scos-o la vânzare. Otravă curată pentru organism. Nici vigilența functionarilor noștri nu poate cuprinde toată gama de metode de falsificare a cafelei. Sigur că se prezintă fel de fel de documente. Inspectorii recurg chiar la analiza cafelei, dar toate astea pot certifica cel mult că este o cafea „comestibilă”, dar nu că este ceea ce scrie pe pungă. Se știe că România este mai permisibilă cu alimentele primite din Occident. Că nu întotdeauna aceste alimente sunt de cea mai bună calitate și că, în foarte multe cazuri, gustul de „afară” este diferit de gustul aceluiași produs importat la noi. Clientul trebuie să se informeze, să se autoeduce în a nu mai cumpăra orice produs fără să se intereseze despre calitățile lui reale. Dacă va citi foarte bine eticheta și se va documenta puțin, va putea completa munca inspectorilor care se luptă cu aceste adevărate rețele de falsificatori de cafea, de exemplu. De multe ori se merge pe ignoranța și chiar superficialitatea cumpărătorului român. Au fost exemple în care ambalajul unor produse alimentare au fost, pur si simplu, tipărite greșit. Fără intenția de a falsifica produsul. Dar atunci când este vorba de milioane de pungi tiparite greșit, umplute cu marfă, pierderea producătorului care a dat banii pe pungi și pe manoperă este uriașă. Ce face el în cazul asta? Încearcă să le plaseze pe o piață „unde merge”! Și, de foarte multe ori, această piață „prietenoasă” este România. Am sfătuit acei cititori care au astfel de exemple să se adreseze Protecției Consumatorului și cu siguranță lucrul se va rezolva. Dar să trecem la lucruri frumoase și încurajatoare.
Suntem în Vinerea Mare, Paștele! Trăim cu speranța că va fi mai bine. Și așa va fi, dragii mei. Doamne Ajută!