Stopul cardiac suferit recent de antrenorul echipei Dinamo, Eugen Neagoe, chiar pe marginea gazonului, a apărut din cauza unei aritmii, a unei fibrilaţii. Norocul a fost că stopul cardiac cu pierderea conştienţei s-a petrecut la meci, iar medicii Ambulanţei, care se aflau la câţiva metri, au acţionat imediat, au pus în funcţiune defibrilatorul şi l-au salvat. Interviu cu medicul primar doctor Gabriel Tatu Chiţoiu, şef departament Cardiologie Spitalul de Urgenţă Floreasca, preşedinte al Societăţii Române de Cardiologie.
Florin Condurăţeanu: - Ritmul rapid, prea accelerat, al inimii a irigat insuficient muşchiul inimii şi creierul. Lumea ştie că niciun ritm cardiac prea lent nu pompează destul sânge...
Dr. Gabriel Tatu-Chiţoiu: - Inima nu primeşte sânge suficient nici când cordul are ritm mare, dar nici când inima are pulsaţii prea puţine. Ritmul normal al cordului se află între 50 şi 100 de pulsaţii pe minut. Tahicardia, chiar paroxistică, înseamnă de la 140 la 220 de pulsaţii. Iar fibrilaţiile se situează la ritm de 400-600 de pulsaţii pe minut. Dacă fibrilaţia se desfăşoară în ventricule, apare un soi de viermuială ineficientă. În cascada asta de pulsaţii, ventriculele nu mai au timp să se umple şi suferă debitul de sânge, împuţinat de se intră în stop cardiac. Când fibrilaţia apare în auricule, se intervine cu medicaţie sau cu defibrilator. Acesta, prin şoc electric, opreşte câteva secunde inima, iar cordul reporneşte de la sine la ritm normal. Se resetează.
F.C.: - Lui Eugen Neagoe, antrenorul dinamovist, i s-a implantat un defibrilator miniatural...
Dr. G. Tatu-Chiţoiu: - Defibrilatorul acesta se grefează sub pielea pieptului şi el porneşte, ajutând inima când vin semnale despre creşterea numărului de pulsaţii ale inimii. Defibrilatoare ar trebui să existe în locurile publice - în gări, aeroporturi, stadioane -, ar fi salvaţi cei cu fibrilaţii grave.
F.C.: - De ce apar fibrilaţiile şi de ce unii sunt lăsaţi de medici în fibrilaţie permanentă?
Dr. G. Tatu-Chiţoiu: - Fibrilaţiile apar după infarcturi, după boli de valve, de pericard, după cardiopatie ischemică. Trebuie tratate aceste boli. Şi hipertiroidia, o tiroidă cu prea multă secreţie, măreşte numărul de pulsaţii ale cordului. Unii nu pot fi scoşi din fibrilaţie şi sunt lăsaţi permanent în fibrilaţie, dar cu tratament de antiaritmice şi cu anticoagulante. Prin antiaritmice se micşorează numărul de pulsaţii şi apare riscul formării de cheaguri în pericol să pornească spre cord sau creier. Tocmai de aceea se prescriu anticoagulante, dar periodic se fac analize, ca să nu se treacă în extremitatea cealaltă, sânge prea fluid, producător de hemoragii.
F.C. - Care este mecanismul generator de tulburări de ritm ale inimii?
Dr. G. Tatu-Chiţoiu: - Cordul este, de fapt, o baterie, stimuli electrici trec prin nodul sinusal, situat între auricule. Când nodul sinusal - un fel de director general - nu funcţionează, sarcinile lui sunt preluate de nodul atrio-ventricular, comparat cu directorul adjunct. Acesta însă are puteri mai mici şi reduce pulsaţiile doar cu 40-60 de bătăi. Dacă şi nodul atrio-sinusal nu este disponibil, intervin, ca într-o firmă, şefii de secţie, dar forţa lor e şi mai limitată, ritmul mare este micşorat doar cu 25-40 de pulsaţii. Există situaţii în care lansează stimuli incorecţi unele puncte, un fel de lideri sindicali revoltaţi şi apar fibrilaţiile.
În aritmii, se apelează şi la procedeul ablaţiei. Se pătrunde în inimă cu o sondă, care lansează unde de joasă frecvenţă, care topesc traseele anormale, prin care se împrăştie stimuli electrici nefireşti. Este intervenţia care i s-a aplicat şi fotbalistului Ţucudean.