Avem nevoie mai mult ca oricând de Gică Hagi, de patosul pledoariilor lui că România e o ţară bogată şi mare, că să nu ne lăsăm să ne devanseze vecinii, că românii sunt talentaţi, creativi şi trebuie să revină iarăşi în prima linie, cum, cândva, a strălucit generaţia de aur în fotbalul mondial! Sare sufletul din pieptul lui Gică Hagi când cere ca România să investească în cultură, sănătate, sport, domenii în care putem să fim în frunte.
„Cea mai mare dorinţă a mea, cea mai mare satisfacţie a mea sună aşa: să depăşim performanţele generaţiei de aur, să facem mai mult decât noi, care eram apreciaţi în lume. Visul meu este ca românii să ajungă în frunte, acolo unde le e locul. Asta doresc cel mai mult să trăiesc, revenirea românilor cu talentul şi creativitatea lor în performanţa internaţională, în toate domeniile, începând cu sportul, cu fotbalul!”.
Dar Gică Hagi, cu patosul şi revărsarea de suflet din fiecare cuvântare ambiţioasă, demonstrează şi în fapte patriotismul, iubirea de România. În vremuri întunecate şi nesigure, în bâjbâiala din timpul pandemiei cu viitor întunecat, Gică Hagi spune că el a luat un credit şi dezvoltă Academia Gheorghe Hagi, că se ridică noua clădire, unde se vor muta toţi, cu hotel, 8 terenuri de fotbal, cu stadion, o bijuterie care prin pasiunea lui Gică scoate pe bandă rulantă jucători foarte tineri de valoare.
Apropiaţii spun că Gică Hagi a fost pe punctul să-şi vândă hotelul din Mamaia pentru a înflori Academia de fotbal Hagi. Într-o vreme mizerabilă, în care vin porunci din toate părţile ca românii să stea în genunchi, cu obrazul ruşinat că sunt români, curent otrăvit şi neadevărat, când cozi de topor chiar din rândul românilor anunţă cu bucurie cum că pasămite suntem pe ultimul loc în Europa de la pasta de dinţi, la corupţie şi la dans al virusurilor, Gică Hagi prin încrederea lui în gena românească sună adunarea, ne ridică frunţile.
Recunoscut ca un om de cuvânt, de respectarea deciziilor, Gică Hagi după o noapte de legendă la Antena 1 a acceptat să se întoarcă la naţională. După ce cu lacrimi anunţase că se retrage, a primit cu inima rugămintea românilor şi a jucat excepţional în partida decisivă cu Ungaria, nu-l puteau stopa ungurii în cascada de driblinguri decât prin faulturi de epoca de piatră, care i-au rupt oasele braţului. Ce român a evoluat şi la Real Madrid, şi la Barcelona, a fost veritabil sultan în fotbalul vijelios din Turcia şi a fost declarat de specialişti cel mai complet jucător al lumii după turneul final al Mondialului din America 1994?