„N-am mai suportat, am închis televizorul. În asemenea hal, încât să nu poţi să arăţi nicio ripostă”! Cariera de vârf a lui Gică Popescu a fost atinsă la Barcelona, unde, în calitate de căpitan al echipei, a primit Cupa UEFA din mâinile regelui Carlos, în urma câştigării finalei în uralele a zeci de mii de spectatori. L-a durut văzând cum în capul barcelonezilor s-a prăbuşit un torent de goluri, maşinăria nemţească fără cusur reuşită de Bayern München a zdrobit orice acţiune a lui Messi & compania. Barcelona, celebra Barca, nu se putea aduna de pe jos, unde era călcată în picioare de fotbaliştii nemţi. Gică Popescu a atins culmi greu de bănuit când a fost achiziţionat de Barca. Genialul Cruyff, atât ca jucător, cât şi ca antrenor, a intrat în vestiar şi a rostit atât: „căpitan este de acum Gică Popescu!”. În Catalonia, unde se simte puternic naţionalismul, vine un român, un oltean, şi este uns şef peste toate vedetele barceloneze. Ba mai mult, Johan Cruyff îi spune fiului, Jordy Cruyff: „Stai în cameră cu Popescu şi înveţi de la el tot, şi cum să-ţi legi şireturile!”. În general, Gică Popescu a cules numeroase cuvinte de laudă de la toate echipele unde a activat. La Eindhoven, de cum apărea pe teren la încălzire, tribunele scandau: „Gica, Gica”, cu „a”, fiindcă olandezii nu cunosc „ă”-ul. Tot clubul îl trata ca pe căpitanul-antrenor din teren. Dar când a fost vorba să fie chemat la naţională, chiar accidentat, Baciul a plecat spre Bucureşti, încruntându-i pe şefii olandezi. S-a achitat de sarcinile de mijlocaş şi la Tottenham, deşi nu îi plăcea stilul englezesc: „Făceam cârcei la ceafă împreună cu ceilalţi mijlocaşi, urmărind mingile înalte expediate direct de fundaşi spre atacanţi”! După Barca, unde a strălucit cel mai tare, Gică Popescu le-a cucerit inimile şi turcilor de la Galatasaray. Cât despre naţionala tricoloră, Popescu recunoaşte că frigea tricoul galben, roş, albastru pe el: „M-am întors acasă, căci iubesc să-mi zâmbească oamenii necunoscuţi pe stradă!”.