„Am parcurs ore lungi de exerciţii pentru a renunţa la limba dulce de Moldova, pe scenă, la Bucureşti, la televiziune trebuia să vorbesc fără accent moldovenesc, fără regionalisme. Am urmat lecţii de dicţie, cu un creion în gură, cu strădanie lungă. Dar cum mă urc în tren spre Iaşi, automat îmi revine graiul moldovenesc şi nu ascund că simt o teribilă bucurie!”. Aşa mi se destăinuia în interviu actorul îndrăgit Mihai Mălaimare, conducător de trupă şi teatru particulare şi dascăl la Facultatea de Teatru. Aceeaşi destăinuire mi-a făcut şi Andreea Marin: „Când plec spre Moldova natală, ca reflex redobândesc accentul moldovenesc”. Limba moldovenilor, grai dulce, cu miere pe limbă. Vorba oltenilor se remarcă prin cascada cuvintelor, prin perfectul simplu, care te face să simţi că verbul arată că tot ce s-a întâmplat este de curând, cu puţin timp în urmă. Provincialismul acesta oltenesc e bine să nu fie uitat, el aduce diversitate şi savoare limbii române. Amza Pellea, venit din miezul Olteniei, vorbea în roluri fără accent oltenesc. Se luptase în anii facultăţii să se dezbare de acest regionalism. Cu toate acestea, în celebrele monologuri de la televiziune cu istorisirile lui Nea Mărin, Amza aducea un farmec de neegalat povestind cum „îl făcui pe Sucă să se cuminţească şi Leana lu’ Zăpăcitu se potoli din bârfe şi nebunii!”. Florin Piersic cu bucurie vorbeşte în argou ardelenesc, el şi familia lui provin din Bucovina pierdută prin dictatele marilor puteri, s-au refugiat la Cluj şi Florin a făcut şcoala în marele oraş al Transilvaniei, ca apoi, Facultatea de Teatru să o urmeze la Bucureşti, unde a şi făcut parte din echipa de mari actori ai Teatrului Naţional. Cu talentu-i în preaplin, Florin Piersic a fost delicios în cupletul în care a vorbit „moldovineşte” ca Marius Chicoş Rostogan. Draga Olteanu, bucureşteancă get-beget, a jucat magistral cu accent de „Ieşi” în Coana Chiriţa, ba s-a exprimat cu dulce grai molodovenesc împletit cu fandoselile de vorbitoare în limba franceză chinuită de ea, „furculision”. Talentul cu multe faţete l-a ajutat pe ardeleanul pursânge Dorel Vişan să-l interpreteze pe simbolul sfătoşeniei moldoveneşti, povestitorul Creangă, cel din bojdeuca Ieşiului. Maestrul Dorel Vişan istorisea că a trăit revelaţia de a intra în spiritul formidabil al lui Creangă atunci când a cerut să i se croiască „un cămeşoi” exact ca al autorului „Amintirilor din copilărie”.