Deschiderea granițelor pentru turism a scos și Grecia din amorțeală, iar hotelurile au început să se deschidă unul câte unul în așteptarea turiștilor. Mai târziu decât ar fi vrut, însă speră să mai diminueze din pagube în lunile care urmează. Eu am făcut parte din primul val de turiști care au ajuns în această vară în Aspravolta, o stațiune la Marea Egee, în apropiere de Salonic, de regulă foarte aglomerată în această perioadă a anului. Acum însă, hotelul s-a deschis odată cu venirea noastră. Alături, un alt hotel era deschis de trei zile și am primit din partea recepționerului un prim avertisment: „Aveți grijă că în hotelul de lângă sunt câțiva turiști din Serbia! Proprietarul a fost nevoit să accepte și sârbi pentru că grupurile din România nu i-au mai sosit și intra în faliment”.
„Bună ziua! Bine ați venit în Grecia, prieteni români! Sunteți primii mei turiști pe anul ăsta şi vă mulţumim pentru asta”, au fost cuvintele cu care am fost întâmpinați la hotel de proprietar, care în utimele săptămâni s-a ocupat doar cu „așteptarea turiștilor”.
„Am fost la un pas de disperare”
Am văzut cum arată un grec fericit. Își spune „Un greco vero”, parafrazând melodia lui Toto Cutugno. Cum ne-am acomodat, ne-a și luat la vorbă. Era, într-adevăr, nerăbdător să ajungem și să-i dăm drumul la business. Extrem de vorbăreț, în câteva minute ne-a povestit aproape toată viața.
Giannis trăiește din turism, care, pentru el, fără pandemii, durează cinci luni pe an. Are un minihotel cu 12 camere și mai are și o livadă de măslini din care produce 250 de litri de ulei. „La livada de măslini este tot timpul de făcut ceva. Curățenie, mai apar uneori și scorpioni... iar culesul... culesul măslinelor e o artă. Nu știi să culegi, pierzi tot. Eu produc din livada mea 250 de litri de ulei de măsline. E o firmă aici în oraș care ambalează. Eu vând firmei litrul cu 5 euro, firma îl ambalează și-l vinde cu 6 euro litrul. Dar este ulei primă calitate. Cel mai bun. Asta este mica noastră industrie, locală și independentă. Ce găsiți dumneavoastră în magazine nu este 100% ulei de măsline. E amestecat de multe ori cu alte uleiuri mai ieftine, fie din turte, fie rafinate chimic. Noi nu facem așa, nu suntem o mare industrie. Îmi laud uleiul, dar este de mare calitate. Avem un degustător de ulei de măsline. E autorizat. Ne testează uleiurile și le clasifică. Verdictul lui este 100% sincer”.
Degustătorul de ulei de măsline
Curios, am încercat să aflu, de la sursă, întregul proces tehnologic al fabricării uleiului de măsline făcut acasă, nu industrial. M-a lăsat în „atelier” dar nu m-a lăsat să și fotografiez. „Fiecare are secretele lui. Niciun producător independent n-o să vă dezvăluie secretele. Noi nu facem uleiul în cantități industriale”. Am văzut presa cu care stoarce măslinele. Aș putea spune că nu este nimic spectaculos. Un fel de storcător de fructe manual, din lemn, însă, cu siguranță, foarte veche. „Străbunicul meu a construit-o”.
În aceeași zi l-am întâlnit și pe degustătorul de ulei de măsline. Și el un vorbăreț. Dimitris Vasiliou, 60 de ani, specialist în uleiuri de măsline de aproape 40 de ani. „Primesc mostre cu ulei de măsline și din restul Greciei, și din Italia, și din Spania, și din Creta. Asta e meseria mea. Sunt destul de cunoscut în branșă, iar în toți anii ăștia am gustat mii de feluri de ulei. Cele mai bune sunt cele de pe malul Mării Mediterane și al Mării Egee. Cele mai slabe sunt uleiurile din Statele Unite, pentru că acolo nu au solul de aici. Nu contează doar soarele și clima. Solul este foarte important. Spania, de exemplu, produce cel mai mult, dar nu are aceeași calitate, are mai multă aciditate”, mi-a zis el.
„Am învățat românește pentru voi”
Revin la discuția cu Giannis. L-am întrebat cum de vorbește atât de bine românește. „Pentru voi. Turiștii români sunt cei mai iubiți în Grecia. De șapte ani lucrez numai cu agenții de turism de la București. De când au fost lăsați de guvernul vostru să iasă din România și au descoperit litoralul nostru, ei sunt cei mai buni clienți pentru noi ăștia care ne ocupăm cu turismul de masă. Nu zic nimic de turismul de lux că trebuie să investești mulți bani să faci hoteluri de 5 stele. Fac turism pentru oameni de rând și, față de turiștii din alte țări, românii sunt de departe cei mai OK. Să vă dau un exemplu. Din 100 de euro, 60 de euro îi încasez de la români, 20 de la greci, și restul, de 20, vine de la toți ceilalți la un loc. Că sunt nemți, unguri, bulgari, austrieci sau alții. Mai mult de jumătate din venituri îmi vin de la români. Ăsta-i adevărul. Şi nu doar aici. Peste tot în Grecia, acolo unde merg românii, patronii sunt mulţumiţi”.
„Ne uitam în gol și vedeam cum trece timpul pe lângă noi”
Atmosfera de acum este departe de cea cu care turiștii erau obișnuiți. Sezonul este abia acum la început, spre deosebire de anii trecuți, când acest lucru se întâmpla de Paște. Însă, ușor-ușor, se iese din această stare de „adormire”. Giannis deja își făcea calcule pentru următoarele grupuri de turiști români. „O să angajez trei persoane pentru curățenie de dezinfectare. Anul trecut, pe vremea asta erau pe plajă 3-4.000 de turiști. În dimineața asta am numărat 24. Anii trecuți deschideam de Paște și până în septembrie aveam hotelul plin. Acum, în iulie, voi sunteți primii. Să vedem cum va continua. Până să veniți voi, primii mei turiști pe anul ăsta, stăteam și omoram muștele cu paleta și vedeam cum trece timpul pe lângă mine. Sper să nu revină situația care a fost până acum două săptămâni”.
Poliția, extrem de discretă
Într-o seară, la un restaurant, eram singurul client. După ce am comandat mâncarea și mi-au fost aduse tacâmurile, la două mese de mine s-au așezat trei persoane. S-au salutat cu proprietarul, care le-a adus trei sticle cu apă. O oră, cât eu am stat la masă, ei au stat doar cu acea sticlă de apă în față. La final, proprietarul a luat, cu mănuși, cu grijă, tacâmurile mele, le-a pus atent într-o pungă și le-a dat-o lor. Cei trei au luat punga și au plecat. „Sunt polițiști în civil. Tacâmurile le-au luat pentru analize de COVID. Dacă te descoperă infectat or să te viziteze la hotel. Dacă nu ești infectat, normal că te lasă în pace”, mi-a zis proprietarul restaurantului.
Întors la hotel, i-am povestit lui Giannis întâmplarea de la restaurant. „Asta este regula aici. Polițiștii sunt discreți. Turiștii nu trebuie stresați de polițiști în uniforme. Ei nu intervin decât în cazuri grave. În rest nici nu le simți prezența. Dacă observă o neregulă, te avertizează discret și, uneori, dacă restaurantele nu respectă regulile sau dacă permit scandaluri, trimit o amendă prin poștă. Ultima oară când i-am văzut intervenind pe stradă a fost acum șase ani. Era un grup de englezi care s-au îmbătat peste măsură și aruncau cu farfurii, cum făceam noi pe vremuri”, mi-a povestit el. „Poate nu știi de ce s-a interzis tradiționalul spart al farfuriilor de caldarâm. În anii ’70-’80 se dezvoltase o mare industrie clandestină de confecționat farfurii special pentru a fi sparte. Erau de foarte proastă calitate și în timpul petrecerilor săreau foarte multe cioburi în ochi. Se înregistrau zeci de mii de cazuri de astfel de accidente în fiecare seară peste tot în Grecia. Mulți își pierdeau un ochi sau chiar vederea. De aceea s-a dat legea cu care s-a interzis această tradiție. Devenise prea periculos. Acum se mai trântesc farfurii, dar sunt fie de inox, fie din plastic, și doar ca spectacol pentru turiști”, a continuat Giannis.
Solidaritate: „Te rog să mănânci și la alte restaurante. Așa e corect”
În primele două zile făcusem un obicei să mănânc la aceeași tavernă. Îmi plăcea locația și era aproape de hotel. Când am luat masa pentru a treia oară în două zile, proprietarul m-a rugat ca data viitoare să merg și la alte restaurante: „Nu este corect să mănânci doar la mine. Trec și celelalte restaurante prin aceeași lipsă de clienți. Nu este corect ca eu să am zilnic client, iar ei nu. Au toți meniu foarte bun. Trebuie și ei să supraviețuiască”, mi-a zis el. M-am conformat. Din ziua următoare am luat restaurantele la rând. Dinos avea dreptate. Peste tot se mănâncă la fel de bine. Mai mult, de fiecare dată când treceam prin fața unui restaurant unde mai fusesem, proprietarii mă salutau cu respect. Le fusesem client.
„Țaorma grikească”
Într-una din seri mi-au atras atenția pregătirile pentru deschiderea unui restaurant și am făcut câteva poze. Imediat m-a abordat proprietarul rugându-mă să nu mai fac poze, pentru că nu este gata. I-am răspuns că sunt ziarist din România și că scriu un reportaj despre deschiderea sezonului turistic. S-a luminat la față. A întrerupt toată treaba și m-a rugat să mă așez și m-a întrebat dacă vreau să-i corectez denumirile din meniu. Am acceptat, desigur. Cum am deschis broșurica, mi-a sărit în ochi traducerea în română gyrosului: „Țaorma grikească”. M-a pufnit râsul. Proprietarul a râs și el zicându-mi: „Acum înțeleg de ce râdeau toți românii care veneau aici și citeau meniul. Te rog, dacă ai timp, corectează-l pe tot”. L-am corectat și, conform tradiției, după un astfel de serviciu făcut unui grec, primești un cadou, pe care nu ai voie să-l refuzi. În cazul meu, a fost o delicioasă prăjitură și am ciocnit un pahar de tsipuro, „producția mea”.
Cozile la graniță, provocate de turiștii din Serbia
Deocamdată, din motive de securitate epidemiologică, singurul punct de frontieră terestru deschis pentru intrarea în Grecia este cel de la Kulata-Promachonas, iar cozile pe teritoriul Bulgariei s-au întins și pe 15-20 de kilometri. Acordul dintre cele două țări prevede ca în granița greacă să intre grupuri de câte 20 de mașini care așteaptă în Bulgaria. La început s-a aștepta cu orele intrarea în Grecia, însă nu din cauza organizării vameșilor, ci din cauza turiștilor sârbi, surprinși de decizia luată de guvernul de la Atena de a le interzice accesul în Grecia din cauza creșterii numărului de cazuri de infectare cu noul coronavirus din fosta republică iugoslavă. Doar că acești turiști fie că nu au știut, fie că au ignorat interdicția au forțat trecerea în Grecia și așa au apărut incidente.
În ziua în care am trecut noi, 12 mașini din Serbia au blocat drumul pentru două ore protestând că nu sunt lăsați să treacă. Doar după intervenția în forță a poliției bulgare a fost degajat drumul, însă coada ajunsese să măsoare 18 km. Și nu a fost singurul incident de acest fel. Polițiștii bulgari spuneau că în prima zi de interdicție pentru turiștii sârbi circa 20 de mașini au blocat drumul pentru câteva ore și chiar au dat foc unui cauciuc în semn de protest. Blocarea a generat și ea o coadă de mulți kilometri și ore bune de așteptare pentru turiștii din celelalte țări.
Veștile cu noile condiții de acces pentru români au înfuriat proprietarii de hoteluri
Știrile despre condițiile suplimentare de acces începând cu ziua de 14 iulie au căzut ca un trăsnet. „Îmi vine să mă duc în graniță la Promachonas să împușc toți grănicerii și să-i las pe turiști să intre. Tocmai ce am fost anunțat că din următoarea serie de români jumătate au renunțat pentru că nu au timp să facă testul în România. E o nebunie. A existat un singur caz de român cu virus, o doamnă care a venit infectată din Germania, nu din România. La câți turiști sunt aici există distanțare socială suficientă și sunt tot timpul supravegheați de poliție. Aici nu va fi pandemie. Guvernul grec greșește foarte mult. Le dau dreptate vizavi de oprirea sârbilor. Dar cu românii ce-au avut? Românii n-au creat niciodată probleme”, se plângea un proprietar de resort din Stavros, Marcos am înțeles că-l cheamă. De altfel, situația turiștilor români era aprins dezbătută și la un post de televiziune grecesc. Din când în când îmi mai traducea ce se mai spune la TV-ul la care se uita întreaga terasă, toți clienții fiind greci, cu pensiuni și afaceri în turism și erau în orele lor de socializare. „Toți cei care vorbesc la televizor sunt revoltați. Au afaceri peste tot în Grecia. Din Corfu și Atena până în Rhodos, Creta și Alexandoupoli. Toți sunt înfuriați din cauza restricțiilor pentru români”. Am încercat, necunoscând limba, să înțeleg câte ceva din ce se spunea la TV: desigur, n-am priceput o iotă, însă la 10 secunde auzeam „Romania”, „Romania”, „Romania”.
Ofertă specială: 5 euro cazare și 10 euro masa pe zi. Nelimitat!
În ultimele zile devenise tot mai clar că, din cauza condițiilor suplimentare pentru turiștii români, Giannis va avea mult mai puțini oaspeți decât se aștepta. Testarea în țară la prețul de 300-400 de lei, deci 1.200-1.400 de lei pentru o familie, i-a făcut pe mulți să renunțe la vacanțe. Cu o zi înainte de întoarcerea în țară, Giannis m-a întrebat dacă nu vreau să continui sejurul, că nu vrea să aibă hotelul gol: „Un turist aduce alt turist. În următoarea tură vin doar două familii din zece. Agenția de la București m-a anunțat că următorul autocar vine la jumătate din capacitate și aduce și pentru alte hoteluri, de la alte agenții. Pentru mine doar două camere. Oferta mea pentru tine este 5 euro cazarea și dacă vrei să iei masa la mine, 10 euro trei mese pe zi”. Mai mult, mi-a promis că-mi va asigura transportul gratuit spre țară. Atenție, și acest preț era negociabil! Am refuzat, deși aș fi rămas să-mi prelungesc vacanța, dar concediul meu se terminase. „Adi, 5 euro încasați pe zi înseamnă mai mult decât zero euro pe zi”, a încheiat el.