Politicile climatice adoptate la nivel european, în special prin programul „Green Deal”, au stabilit obiective extrem de ambițioase pentru reducerea emisiilor de carbon, iar sectorul auto a devenit una dintre principalele ținte ale acestor reforme. Planul inițial prevedea eliminarea treptată a vânzărilor de automobile noi cu motoare pe benzină sau diesel până în anul 2035. Doar că socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. O pandemie și două războaie au dat peste cap planurile de curățare a mediului și au venit peste o surpriză la care decidenții nu se așteptau, clienții nu prea sunt gata pentru marele salt electric.
Industria auto europeană are o importanță strategică uriașă pentru economia continentului. Sectorul oferă locuri de muncă pentru aproximativ 13 milioane de europeni și reprezintă una dintre cele mai importante industrii manufacturiere ale Uniunii Europene. Milioane de angajați lucrează nu doar în fabricile de automobile, ci și în rețelele de furnizori, în producția de componente, în logistică, cercetare și dezvoltare sau servicii conexe. Din acest motiv, orice transformare majoră din acest sector are consecințe economice și sociale la scară continentală. Electrificarea transportului a presupus investiții uriașe. Producătorii auto occidentali au investit zeci și chiar sute de miliarde de dolari în dezvoltarea noilor platforme electrice. Fabrici întregi au fost modernizate sau reconstruite pentru a produce vehicule electrice și baterii, iar lanțurile de aprovizionare au fost reorganizate pentru a include materii prime critice precum litiul, cobaltul sau nichelul. Problema majoră este că aceste investiții au fost realizate pe baza unor prognoze extrem de optimiste privind evoluția pieței. Mulți directori din industrie au presupus că politicile guvernamentale, subvențiile și restricțiile privind motoarele cu combustie vor determina o creștere rapidă a cererii pentru vehicule electrice. În realitate, piața s-a dezvoltat mult mai lent decât se anticipase.
Cost ridicat
Costul ridicat al vehiculelor electrice rămâne una dintre principalele bariere pentru consumatori. Chiar și în țările cu subvenții generoase, prețul mediu al unui automobil electric este semnificativ mai mare decât cel al unui model echivalent cu motor termic. De asemenea, infrastructura de încărcare nu este suficient de dezvoltată în multe regiuni ale Europei, iar autonomia bateriilor continuă să fie o preocupare pentru mulți șoferi. Consecința acestor factori a fost o încetinire a creșterii pieței pentru vehicule electrice. Producătorii auto s-au trezit cu fabrici dimensionate pentru o cerere mult mai mare decât cea reală. În același timp, investițiile deja realizate au devenit extrem de costisitoare, iar multe proiecte electrice au fost anulate sau amânate.
Rezultatul acestei situații este o pierdere financiară uriașă pentru industria auto occidentală. Analizele economice arată că marile companii auto din Europa și Statele Unite au pierdut împreună aproximativ 114 miliarde de dolari între 2022 și 2025 în urma investițiilor și restructurărilor legate de electrificare. Aceste pierderi includ deprecierea unor proiecte tehnologice, anularea unor programe de dezvoltare, costuri de reorganizare industrială și ajustări contabile legate de scăderea valorii unor investiții.
Topul perdanților
Unul dintre cele mai spectaculoase exemple ale acestei crize este grupul Stellantis. Compania, rezultată din fuziunea dintre Fiat Chrysler și PSA, controlează unele dintre cele mai cunoscute mărci auto din lume, inclusiv Peugeot, Citroën, Fiat, Jeep, Opel și Chrysler. Strategia inițială a grupului prevedea electrificarea rapidă a gamei de produse și investiții masive în platforme electrice și baterii. În 2025, Stellantis a anunțat însă una dintre cele mai mari pierderi din istoria industriei auto moderne. Compania a înregistrat o pierdere de aproximativ 22 de miliarde de euro, echivalentul a peste 26 de miliarde de dolari. O mare parte din această pierdere a fost legată de ajustarea strategiei electrice, de anularea unor proiecte și de deprecierea unor investiții în tehnologii care nu au generat cererea anticipată. Decizia de a renunța sau de a reduce anumite programe de electrificare a dus la ajustări contabile masive și la restructurări industriale. Conducerea companiei a recunoscut că ritmul tranziției către vehicule electrice a fost supraestimat și că piața nu a evoluat conform așteptărilor. Ca urmare, Stellantis a început să își revizuiască strategia și să readucă în prim-plan motoarele cu combustie internă și tehnologiile hibride. Situația nu este un caz izolat. Ford, unul dintre cei mai mari producători auto americani, s-a confruntat cu probleme similare. Compania a investit masiv în electrificare, dar cererea pentru vehiculele electrice produse de Ford a fost mult mai mică decât estimările inițiale. În urma reevaluării strategiei, compania a anunțat pierderi și ajustări contabile de aproximativ 19,5 miliarde de dolari legate de programele electrice.
General Motors a trecut printr-un proces similar. Compania a fost nevoită să reducă sau să anuleze mai multe proiecte electrice, ceea ce a generat pierderi de aproximativ 7 miliarde de dolari. Aceste pierderi au fost legate de anularea unor platforme tehnologice, de reducerea producției și de ajustarea planurilor de investiții. În total, doar trei companii – Stellantis, Ford și General Motors – au acumulat pierderi de peste 50 de miliarde de dolari în urma restructurării strategiilor electrice. Aceste cifre arată dimensiunea enormă a pariului industrial făcut de industria auto occidentală.
Concedieri masive
Volkswagen, cel mai mare producător auto european, a investit și el sume uriașe în electrificare. Grupul german a dezvoltat platforme electrice complet noi și a investit în construirea unor fabrici de baterii în mai multe țări europene. Deși compania nu a înregistrat pierderi la fel de spectaculoase precum Stellantis, investițiile masive în electrificare au pus presiune pe profitabilitatea grupului și au determinat ajustări strategice. În paralel cu aceste probleme financiare, industria auto europeană se confruntă și cu restructurări industriale masive. În ultimii ani au fost anunțate zeci de mii de concedieri în sectorul auto și în industria componentelor. Furnizorii de piese auto sunt printre cei mai afectați, deoarece multe dintre produsele lor sunt legate de motoarele cu combustie internă. Motoarele electrice sunt mult mai simple decât cele tradiționale și necesită mult mai puține componente mecanice. Acest lucru înseamnă că producția de vehicule electrice necesită mai puțină forță de muncă și mai puțini furnizori. În consecință, electrificarea accelerată riscă să ducă la pierderea unui număr mare de locuri de muncă în industrie. În ultimii ani, zeci de mii de locuri de muncă au fost deja eliminate în sectorul componentelor auto din Europa. Furnizori mari precum Bosch, Valeo, Continental sau Schaeffler au anunțat programe de restructurare și reducere a personalului. Unele estimări arată că peste 100.000 de locuri de muncă au dispărut în industria componentelor auto în doar câțiva ani.
China stă la pândă
În același timp, industria auto europeană se confruntă cu o competiție globală tot mai intensă, în special din partea Chinei. Producătorii chinezi au investit masiv în tehnologia bateriilor și în producția de vehicule electrice, iar costurile lor de producție sunt semnificativ mai mici decât cele ale producătorilor occidentali. Companii chineze precum BYD, SAIC sau Geely au început să intre agresiv pe piața europeană cu modele electrice mai ieftine. Acest lucru pune o presiune suplimentară asupra producătorilor europeni, care trebuie să concureze atât cu rivalii tradiționali din Occident, cât și cu noii jucători din Asia. În fața acestor dificultăți economice și industriale, tot mai multe guverne europene și lideri din industrie au început să ceară o revizuire a strategiei de electrificare. Presiunea asupra instituțiilor europene a crescut semnificativ, iar discursul politic privind tranziția energetică a devenit mai pragmatic. În locul unei strategii bazate exclusiv pe electrificare, tot mai multe voci susțin adoptarea unei abordări tehnologice neutre. Pentru Europa, miza este enormă. Industria auto reprezintă unul dintre pilonii economiei continentale, iar o tranziție energetică gestionată greșit ar putea duce la pierderea competitivității industriale și la dispariția a sute de mii de locuri de muncă. „Dacă depinde de mine – și voi face tot ce pot pentru asta – nu va exista o întrerupere rigidă în 2035. Nu trebuie să existe o schimbare bruscă atunci. Nu dorim limitarea la o singură soluție tehnologică; vrem competiția celor mai bune idei și a celor mai bune tehnologii”, declara recent cancelarul german Josef Merz. Cu alte cuvinte, Germania susține în principiu electrificarea, dar UE nu ar trebui să impună o interdicție rigidă a motoarelor cu combustie în 2035, ci să permită și alte tehnologii, cum sunt combustibili sintetici sau soluții hibride, dacă pot reduce emisiile.
Cancelarul german scoate din calcul borna 2035 pentru motoarele pe combustie
Cifre
- 114 miliarde de dolari, pierderi cumulate în UE și SUA
- 22 de miliarde de euro, pierderile Stellantis
-
100.000 de locuri de muncă au dispărut
Avantaje
-
mai multe locuri de muncă
-
noi tehnologii, altele decât electrice
-
clienții nu vor mai fi forțați să treacă la electrice
Dezavantaje
-
poluarea nu va scădea la fel de repede
-
subvențiile pentru electrice dispar
-
prețul electricelor va rămâne ridicat