Conflictul neașteptat dintre administrația Trump și aliații săi europeni pe tema Groenlandei pare, la prima vedere, un cadou geopolitic nesperat pentru Kremlin.
Ani la rând, Kremlinul a investit masiv în campanii de sabotaj și dezinformare, menite să submineze instituțiile occidentale, considerate obstacole majore în calea ambițiilor teritoriale ale Rusiei și a dorinței acesteia de a-și recâștiga statutul de mare putere.
Destrămarea NATO - cea mai puternică alianță militară a lumii - a fost, de altfel, una dintre marile obsesii ale Moscovei, devenită și mai acută după declanșarea războiului din Ucraina.
Îngrijorarea privind extinderea Alianței a fost chiar unul dintre pretextele invocate de ruși pentru a justifica invadarea Ucrainei, începută în urmă cu aproape patru ani.
În acest context, nu este greu de imaginat satisfacția din culisele puterii de la Moscova față de perspectiva izbucnirii unei crize majore în NATO, declanșată de dorința președintelui Trump de a pune mâna cu orice preț pe Groenlanda, teritoriu danez și parte a spațiului euroatlantic.
Mai mult ca sigur, Rusia privește acum, aproape hipnotizată, cum vechii săi adversari par să se erodeze din interior.
„China și Rusia se distrează probabil de minune!”, remarca, de altfel, și șefa diplomației europene, Kaja Kallas, după ce Trump și-a amenințat aliații europeni cu tarife excepționale, dacă se opun unei preluări americane a Groenlandei.
Atât China, cât și Rusia resping ferm acuzațiile potrivit cărora ar avea ambiții teritoriale în Groenlanda. Chiar și armata daneză susține că nu există o amenințare reală de invazie dinspre est.
Cu toate acestea, la televiziunile de stat din Rusia, analiști apropiați Kremlinului au jubilat pe seama inițiativelor lui Trump, descriindu-le drept „o lovitură catastrofală pentru NATO” și „un câștig uriaș pentru Rusia”.
Percepția generală de la Moscova este ușor de înțeles: dacă NATO traversează cea mai gravă criză din ultimele decenii, iar unitatea transatlantică riscă să se fractureze, sprijinul occidental pentru Ucraina ar putea slăbi considerabil, oferindu-le rușilor un avantaj decisiv pe câmpul de luptă.
Kremlinul lasă șampania la rece
Și totuși, la Kremlin, nu se deschid încă sticlele de șampanie.
În primul rând, controlul american asupra Groenlandei ar putea fi perceput la Moscova drept o provocare directă la adresa dominației Rusiei în regiunea arctică.
Îngrijorarea reală ar putea fi însă cu totul alta. Kremlinul urmărește, cu neliniște, ascensiunea unei administrații Trump imprevizibile, care exercită o putere militară și economică la nivel global, fără a fi aparent constrânsă de nimeni și de nimic.
„Acțiunile unilaterale și periculoase înlocuiesc adesea diplomația, eforturile de compromis sau căutarea unor soluții care să fie acceptabile pentru toți”, susținea recent președintele rus, Vladimir Putin, în primul său discurs de politică externă din acest an.
„În loc ca statele să intre în dialog unele cu altele, există actori care se bazează pe principiul «forța face dreptatea», care își impun narațiunile unilaterale, le spun altora cum trebuie să trăiască și emit ordine”, adăuga el, fără nicio urmă de autoironie, într-o referire transparentă la acțiunile Statelor Unite pe scena internațională.
Concomitent, rețeaua de alianțe a Moscovei se erodează rapid. Anul trecut, regimul sirian al lui Bashar al-Assad - pilon al influenței ruse în Orientul Mijlociu - a fost răsturnat.
Iranul, un alt aliat strategic al Kremlinului, a fost lovit de atacuri aeriene americane și israeliene și riscă noi lovituri care ar putea amenința însăși supraviețuirea regimului pro-rus.
În Venezuela, capturarea spectaculoasă a președintelui Nicolas Maduro de către forțele americane a fost o umilință majoră pentru Moscova, iar zvonurile privind Cuba ca posibilă următoare țintă a Casei Albe alimentează temerile privind noi eșecuri geopolitice și de imagine pentru Kremlin.
De ani, Kremlinul denunță ordinea internațională bazată pe reguli, pe care o consideră un instrument occidental ipocrit, menit să limiteze puterea adversarilor săi. Moscova a contestat deschis interdicția schimbării frontierelor prin forță și a pledat pentru o lume a sferelor exclusive de influență.
În mod ironic, Washingtonul pare să adopte acum, cel puțin la nivel declarativ, o viziune apropiată de cea rusă, în ceea ce ar putea fi considerată o victorie importantă pentru eforturile diplomatice și propagandistice ale Moscovei.
Numai că această „victorie” vine cu un preț periculos.
Pentru Kremlinul obișnuit să negocieze cu administrații americane previzibile, gestionarea unui Trump impulsiv și greu de anticipat ar putea deveni o provocare strategică majoră.
Așa după cum observa, cu îngrijorare, influentul tabloid „Moskovski Komsomoleț”, care l-a numit pe Trump „medicul-șef al azilului de nebuni”, „avem impresia că și medicul-șef a înnebunit, iar totul a scăpat de sub control”.
Pentru Rusia, fisurile din Occident sunt tentante. Cu toate acestea, o lume dominată de forța militară și de decizii imprevizibile s-ar putea dovedi, în cele din urmă, mult mai periculoasă decât ordinea pe care Moscova a încercat, ani la rând, să o submineze.