Românul, mare meşter în a inventa vorbe cu duh, a scos şi acea expresie potrivită pentru oamenii fără farmec, încuiaţi, închişi în unghiuri ascuţite, tipul de birocraţi cu mânecuţe negre. Despre ei, proverbul zice: “Omul ăsta n-are niciun haz”. În antiteză, oamenii simpatici, primăvăroşi sunt catalogaţi ca “omul ăsta are haz în orice”. Ei bine, Benone Sinulescu este un om de tot hazul, drăguţ, inspirat în replici, el este îndrăgit zdravăn de români nu numai pentru talentul şi glasul plăcut cu care a excelat în cântul popular, e iubit şi pentru că e o prezenţă pozitivă, zâmbitoare mai mereu, reconfortantă între atâtea încruntări. Tot ce face şi ce zice Benone are lipici la public. A intuit metoda prin care să rămână numărul unu în clasamentul bărbaţilor la microfonul folclorului, lucru greu, căci după 1990 artişti iubiţi au intrat într-un nemeritat con de umbră. Tip inteligent, Benone Sinulescu a produs o lovitură de knockout publicului, reinventându-se atât ca apariţie, cât şi ca repertoriu. Lumea care-l aplauda era obişnuită cu figura şugubeaţă şi cu alură tinerească, Benone avea o frizură cu o cărare impecabilă şi cu păr castaniu. Şi, deodată, Beni şi-a etalat pe scenă şi în viaţa obişnuită o ditamai chelia lucitoare. Ani lungi chelia îi crease coşmaruri numărului unu al folclorului, lui Benone Sinulescu, dar o perucă bine făcută îi ascunsese ditamai chelia. Dar Beni a virat macazul şi în privinţa stilului de a compune şi a cânta, a trecut şi în registrul etno, mai săltăreţ şi mai apropiat de orchestraţii curajoase, aşa că a cucerit succes alături de tinerii de la formaţia Romania, cu care mai nou cânta. S-a retras la ţară, într-o comună din judeţul Arad, şi se făleşte cu o pivniţă plină cu borcane cu zacuscă, cu acrituri speciale, cu dulceţuri meşteşugite, toate realizate de mâna lui şi a simpaticei neveste Elena, fostă ingineră chimistă. Soţia Elena este sufletul lui Benone, ca în melodia lui de succes: “La Lenuţa sub cerdac”. Apropo, fiind atât de iubit, Benone a fost “cadorisit” şi de multe legende inventate şi de necrezut, una din aiureli era că Beni îşi omorâse nevasta cu toporul. Plecarea din apartamentul frumos din centrul Bucureştiului şi retragerea la ţară au la bază şi groaza familiei Sinulescu de cutremur. Benone a adus-o lângă el pe scenă pe Irina Loghin, alcătuiau primul duet din istoria folclorului românesc. Greu de înţeles de ce Dolănescu l-a duşmănit pe Benone, se destăinuia Nea Beni: “Eu l-am ajutat şi cu bani când era la început, dar Dolănescu nu accepta că melodiile mele se situau pe primul loc”.