Provenind dintr-o familie de burghezi de origine israelită, Julien Benda și-a făcut studiile la École Centrale, apoi la Facultatea de Litere din Paris, debutând în literatură la Revue blanche (1894) și colaborând ulterior la revista Les Cahiers de la Quinzaine, al cărei redactor-șef era Charles Péguy (1873-1914). Primele articole le reunește în volumul intitulat Dialogues à Byzance (Dialoguri la Bizanț) (1900). „Admirator al lui Spinoza, Benda crede în puritatea absolută a rațiunii, participând la mișcarea antiromantică și denunțând bergsonismul și impactul nefast al sentimentului asupra intelectualității moderne, așa cum reiese din lucrarea Le Bergsonisme ou une Philosophie de la mobilité (Bergsonismul sau o Filosofie a mobilității) (1907). Primul roman - L’Ordination (Hirotonisirea) (1912) îi este publicat în paginile revistei Cahiers de la Quinzaine”, reținea cercetătoarea Luminița Diaconu într-un crochiu publicat în „Dicționarul scriitorilor francezi” (Polirom, 2012).
Front comun împotriva antifasciștilor
Ziarist în timpul Primului Război Mondial, Benda își continuă activitatea, scriind în 1919 lucrarea Belphégor. Essai sur l’esthétique de la présente société française (Belphégor. Eseu asupra esteticii societății franceze de astăzi), critică a tendințelor literare ale epocii, aflate sub influența sentimentului, și o serie de eseuri și pamflete pătimașe publicate în La Nouvelle Revue Française între anii 1920 și 1925. „Opera sa cea mai cunoscută - La Trahison des clercs (Trădarea cărturarilor) (1927) - este, de fapt, tot un eseu-pamflet, în care îi acuză pe intelectuali de a fi trădat cauza spiritului printr-o implicare excesivă în politică. Romancierul Benda îl completează pe eseist publicând La Fin de l’éternel (Sfârșitul eternității) (1929) și La Jeunesse d’un clerc (Tinerețea unui intelectual) (1936). În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, se alătură intelectualilor antifasciști, apărând raționalismul democratic”, mai remarca biografa Luminița Diaconu.
Cărți noi, idei neclintite
În continuare: „Stilul său agresiv, care l-a consacrat ca polemist, se regăsește după Eliberare în La France byzantine, ou le Triomphe de la littérature pure: Mallarmé, Gide, Proust, Valéry, Alain Giraudoux, Suarès, les Surréalistes: essai d’une psychologie originelle du littérateur (Franța bizantină sau Triumful literaturii pure: Mallarmé, Gide, Proust, Valéry, Alain Giraudoux, Suarès, Suprarealiștii: eseu despre o psihologie originară a literatorului) (1945) și La Crise du rationalisme (Criza raționalismului) (1949), opere care reiau principalele opinii ale lui Benda, plasându-le totodată în contextul mai larg al luptei de idei din prima jumătate a secolului XX”. În încheiere, un gând exprimat de Julien Blenda, actual ca iarna: „În trecut, omenirea, ghidându-se după valorile impuse de cărturarii ei, făcea răul, dar cinstea binele. Dar se poate afirma că Europa modernă, călăuzită de magiștrii ei care-i laudă frumusețea impulsurilor realiste, face răul și cinstește răul”.
Opere și traduceri
Le Bergsonisme ou Une Philosophie de la Mobilité (1907); L’Ordination (1912); Sur le succès du Bergsonisme, précédé par Une Réponse aux défenseurs de la doctrine (1914); Les Sentiments de Critias (1917); Le Bouquet de glycère. Trois dialogues (1918); Belphégor. Essai sur l’esthétique de la présente société française (1919); Dialogue d’Éleuthère (1920); Les Amorades (1922); La Croix de roses (1923); Lettres à Mélisande (1925); Cléanthis ou Du beau et de l’actuel (1928); Properce ou Les Amants de Tibur (1928); La Trahison des clercs (1927); La Fin de l’éternel (1929); Essai d’un discours cohérent sur les rapports de Dieu et du monde (1931); Esquisse d’une histoire des Français dans leur volonté d’être une nation (1932); Discours à la nation européenne (1933); La France byzantine, ou le Triomphe de la littérature pure: Mallarmé, Gide, Proust, Valéry, Alain Giraudoux, Suarès, les Surréalistes:essai d’une psychologie originelle du littérateur (1945); Tradition de l’existentialisme ou Les Philosophies de la vie (1947); La Crise du rationalisme (1949); De quelques constantes de l’esprit humain. Critique du mobilisme contemporain (Bergson, Brunschvicg, Boutroux, Le Roy, Bachelard, Rougier) (1950). „Trădarea cărturarilor” a fost publicată în România de Editura Humanitas, în traducerea Gabrielei Creția (București, 1993), și reeditată în 2017 cu același titlu.
158 de ani s-au împlinit în 26 decembrie 2025 de la nașterea filosofului Julien Benda.
La Trahison des clercs (Trădarea cărturarilor) (1927) este un eseu-pamflet în care Julien Benda îi acuză pe intelectuali de a fi trădat cauza spiritului printr-o implicare excesivă în politică.
Romancierul Benda îl completează pe eseist publicând La Fin de l’éternel (Sfârșitul eternității) (1929) și La Jeunesse d’un clerc (Tinerețea unui intelectual) (1936).