Ca să vorbim și de altceva decât de războiul de peste graniță, guvernul a băgat ceva taxonomie în noi, ca să știm că fiscul e mama bugetului. Altă pâine caldă pentru știri și dezbateri - ce dă guvernul cu o mână ia cu două. Ăsta e avantajul de a fi mereu ambidextru. Cum guvernarea e o coaliție de stânga-dreapta, șmecheria politică funcționează perfect în Palatul Victoria: ce dau socialiștii iau capitaliștii.
Ne dăm acum de ceasul morții că vor fi taxate mai zdravăn câștigurile la jocurile de noroc, dar nu-i plângem pe cei care pierd la păcănele! Renunțăm la un subiect consistent și cred că e timpul ca cineva, poate cei de la AUR, să deschidă frontul pentru o dezbatere națională privind protecția celor care nu nimeresc de mai mult timp numerele câștigătoare la 6 din 49. Este o mare nedreptate să le dăm vouchere de pauperitate doar celor care au format cu aceste carduri o piață gri și să nu-i ajutăm și pe partizanii hazardului, care, în plus, au fost ținuți departe de sălile de jocuri în timpul pandemiei. Le-a fost amputată atunci, luni bune, orice șansă de câștig cinstit; mulți au fost obligați să joace barbut cu masca pe figură la colțul străzii. Nimeni nu i-a băgat în seamă, ei nu au intrat în mecanismele de compensare. Noroc cu alba-neagra, că s-a gândit cineva la ei. Cred că sunt câțiva avocați dispuși să deschidă procese colective și pentru această categorie de non-contribuabili!
Nu ducem lipsă de idei în dezbaterea publică. Patinăm pe lângă impozitarea progresivă, dar nu reușim de ani buni să o formalizăm. PSD o propune, liberalii o resping, dar nici bugetarii cu lefuri mari nu agreează ciuntirea netului. Argumentele forte sunt că ne-ar lipsi calculatoarele și nici nu vrem să distrugem dorul de muncă spornică al bogătașilor. Până la toamnă subiectul e închis. Rămâne să vedem ce-i cu pensiile speciale, că și ele stau în gât. Toate partidele vor să le lichideze, dar de când privim la „pensiile nesimțite” nu reușim să aflăm care sunt ele. Așa că… punct și de la capăt cu subiectul generos pentru umflatul mușchilor populiști.
Dacă am intrat în august, am scăpat de luna lui cuptor, de foamete și de secetă, de impozitul progresiv și de pensiile speciale, ce ne mai rămâne de tocat? Roborul, mânca-l-aș, cum zice cu of poporul îndatorat! Crește ca aluatul pus la dospit cu drojdie proaspătă. Se dau calcule făcute de ziariști, dar bancherii nu au intervenit încă în discuție. Nici nu au început știrile negre, cu datornicii care se defenestrează, aduși la disperare de nemernicia celor care le-au dat bani cu împrumut. Sunt doar câteva idei lansate, cum să trecem de la roborul mare la un indice mai mic, ca și când nu-s tot banii ăia!
Am lăsat în rezervă războiul care se tot apropie de România, dar, vedeți dvs, nu dă șanse de câștig rușilor. Armata Roșie s-a împotmolit în luptele de poziții, Putin deja e puțin paralizat și mai are doar o mână funcțională ca să semneze capitularea necondiționată în fața lui Zelenski. Deja învingătorul de la Kiev pozează pe coperțile revistelor glossy, după victorioasa plecare a primei nave cu grâu din Odesa. Cu asta s-ar încheia foametea planetară, rămânând să vedem ce facem cu a noastră.
Chestiile astea cu Taivanul, ocupat de japonezi(!!) după cunoștința vastă etalată de purtătorul de cuvânt al PNL, le lăsăm geostrategilor de care nu ducem lipsă. Nici nu știam că o țărișoară ca a noastră are un asemenea batalion de specialiști care pot conduce de acasă planurile de conflicte militare, capabili să știe cu mare precizie cum va fi răsturnat Putin și mai ales de cine dintre apropiații lui.
Stai și te minunezi câte vorbe poți auzi într-o zi! Mai puțini se avântă să afle ce-i cu apa caldă prin Capitală și pe unde s-au rătăcit voturile șmecherite de la alegerile Clotildei. Altfel, ne simțim bine dacă știm pe unde umblă pe mapamond madam Pelosy.