Douăzeci şi unu de lideri sunt invitaţi vineri şi sâmbătă la summitul G20 de la Hamburg, nordul Germaniei - 19 şefi de stat şi de guvern, plus doi reprezentanţi ai Uniunii Europene - iar ţările lor reprezintă 64% din populaţia mondială şi 85% din puterea economică globală, relatează vineri agenţia DPA, care face o scurtă prezentare a înaltelor oficialităţi care participă la reuniune.
Germania: Cancelarul Angela Merkel, în vârstă de 62 de ani, este gazda primul ei summit G20 într-un moment în care se află într-o poziţie puternică atât pe plan intern, cât şi internaţional. Merkel pare a avea toate şansele să câştige un al patrulea mandat de cancelar la alegerile din septembrie şi este descrisă adesea - împotriva voinţei ei - drept 'lider al lumii libere', date fiind dificultăţile actuale din SUA, comentează DPA.
SUA: Preşedintele Donald Trump, în vârstă de 71 de ani, se confruntă cu nenumărate probleme în plan intern, de la o reformă a impozitelor şi până la scandalul legat de presupusele sale legături cu Rusia. Poziţiile sale - de susţinere a unui comerţ şi a unei politici economice protecţioniste şi naţionaliste, dar şi abordarea sa controversată legată de încălzirea globală - au toate ingredientele pentru a crea conflicte la Hamburg.
Rusia: Pentru preşedintele Vladimir Putin, 64 de ani, prima sa întâlnire cu Trump va fi cel mai important eveniment al summitului, consideră DPA. Relaţiile dintre Moscova şi Washington se află la cel mai scăzut nivel din ultimele decenii. Putin, care s-a aflat la conducerea ţării sale mai mult decât orice alt lider G20, este un jucător important în crizele din Siria, Ucraina şi Coreea de Nord, aminteşte DPA.
China: Preşedintele Xi Jinping, 64 de ani, are mai multă putere decât predecesorii săi în calitate de şef al statului, lider de partid şi comandant al armatei. Xi caută să se folosească de această putere pentru a obţine un rol mai important pentru China pe scena mondială. Tendinţele spre izolaţionism ale lui Trump l-ar putea ajuta pe Xi să se prezinte drept un promotor-cheie al comerţului liber şi al măsurilor de protejare a mediului înconjurător, chiar dacă realitatea chineză arată uşor diferit, comentează sursa citată.
Turcia: Preşedintele Recep Tayyip Erdogan, 63 de ani, deţine mai multă putere decât în trecut, după victoria din acest an la referendumul privind modificarea Constituţiei în urma căruia a primit prerogative sporite. Opoziţia internă îl acuză că încearcă să instituie o dictatură. Prima vizită în doi ani a lui Erdogan în Germania este controversată ca urmare a crizei apărute în relaţiile dintre cele două ţări. Guvernul german l-a împiedicat pe liderul turc să ia cuvântul la o întâlnire a etnicilor turci din Germania, ceea ce l-ar fi făcut pe Erdogan să ia în calcul să nu mai vină deloc la Hamburg, scrie DPA.
Arabia Saudită: Regele Salman, 81 de ani, conduce regatul bogat în ţiţei, deşi în ultimii ani fiul său Mohammed bin Salman, 31 de ani, a devenit tot mai mult puterea din spatele tronului. Salman şi-a anulat însă participarea la summitul de la Hamburg, invocând ca motiv criza cu Qatarul. Potrivit ambasadei saudite la Berlin, delegaţia saudită este condusă de ministrul de stat Ibrahim al-Assaf.
Japonia: Prim-ministrul Shinzo Abe, 62 de ani, a condus democraţia asiatică pe o cale tot mai conservatoare. Abe a oferit stabilitate după ani de schimbări constante de guvern, dar executivul său a fost afectat de scandaluri. Popularitatea lui Abe a scăzut, cu toate că anunţul recent referitor la ajungerea la un acord de principiu cu privire la elementele principale ale unui Acord de parteneriat economic UE-Japonia ar putea să-i ofere o gură de oxigen.
Uniunea Europeană: UE este reprezentată la Hamburg de preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, 60 de ani, şi de preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, 62 de ani. Ambii consideră blocul comunitar drept promotorul comerţului global liberalizat. Dar cei doi au avertizat totodată că dacă partenerii comerciali încearcă să-şi închidă pieţele vor avea de-a face cu contramăsurile UE.
Franţa: În urmă cu şase luni, preşedintele Emmanuel Macron, 39 de ani, părea un outsider fără şanse în campania electorală prezidenţială. Acum, este cel mai tânăr preşedinte din istoria Franţei, cu puteri extinse şi o majoritate în Adunarea Naţională (parlamentul francez - n.r.). Macron s-a angajat să colaboreze cu Merkel pentru a face să renască nu doar Franţa, ci şi Uniunea Europeană în ansamblul său. Un obiectiv central al politicii sale externe este pacea în Siria.
Marea Britanie: Prim-ministrul Theresa May, 60 de ani, ajunge la G20 după un recent dezastru electoral. Majoritatea sa guvernamentală se bazează pe protestanţii nord-irlandezi din Partidul Democrat Unionist (DUP). Interese geopolitice mai ample ar putea s-o ajute să găsească un teren comun de discuţii cu alţi lideri, dar există şi multe puncte de conflict - îndeosebi cu alţi membri ai UE în cadrul negocierilor privind Brexit-ul aflate în desfăşurare.
Italia: Prim-ministrul Paolo Gentiloni, 62 de ani, este în funcţie doar din decembrie 2016. În condiţiile în care în prezent ţara sa deţine preşedinţia G7, Gentiloni a acordat prioritate imigraţiei şi cooperării cu ţările africane pe agenda summitului desfăşurat în mai în Sicilia, mai ales că Italia este afectată în mod special de această imigraţie. 'Defectul' său ar fi acela că este văzut drept un lider de tranziţie.
Canada: Premierul Justin Trudeau, 45 de ani, este văzut drept un 'Kennedy al Canadei' şi este admirat şi în afara ţării sale. Trudeau doreşte să obţină un rol geopolitic mai puternic şi mai activ pentru Canada.
Coreea de Sud: Preşedintele Moon Jae In, 64 de ani, participă la primul său summit internaţional după ce a ieşit învingător la alegerile prezidenţiale din mai. Principala provocare geopolitică cu care se confruntă ţara sa este programul nuclear şi de rachete desfăşurat de Coreea de Nord.
Argentina: Preşedintele Mauricio Macri, 58 de ani, este supus presiunii în propria ţară din cauza programului de austeritate pe care l-a impus şi a inflaţiei ridicate, dar el intenţionează să-şi reintegreze ţara în comunitatea financiară internaţională după un acord privind reglementarea datoriei Argentinei, încheiat anul trecut. Investitorii sunt interesaţi, iar Argentina, o ţară puternică în domeniul agricol, doreşte un acord de liber schimb între Mercosur (Piaţa comună a Sudului) şi UE.
Mexic: Preşedintele Enrique Pena Nieto, 50 de ani, este în căutare de aliaţi, dat fiind conflictul Mexicului cu cel mai important partener al său, Mexicul, de la alegerea lui Donald Trump în funcţia de preşedinte al SUA. Deloc iubit în propria ţară, Pena Nieto s-a grăbit să-i ofere sprijin lui Merkel asupra unor teme-cheie ale summitului G20 privind încălzirea globală şi comerţul liber.
Brazilia: Preşedintele Michel Temer, 76 de ani, confruntat în ţară cu riscul procedurii de demitere, a anunţat iniţial că va rămâne în Brazilia, dar ulterior a declarat că va participa la summitul G20. Popularitatea sa în Brazilia este extrem de scăzută, iar criza politică a paralizat reforme esenţiale. Economia Braziliei, cândva cea mai puternică din regiune, s-a contractat cu 7,4% comparativ cu anul 2015.
Africa de Sud: Preşedintele Jacob Zuma, 75 de ani, se apropie de finalul mandatului, în parte din cauza vârstei înaintate şi în parte din cauza scandalurilor de corupţie persistente. Economia este în impas, şomajul se apropie de 28%.
Australia: Prim-ministrul Malcolm Turnbull, 62 de ani, vine la Hamburg cu un record mondial. Economia Australiei continuă să crească; de aproape 26 de ani nu s-a mai înregistrat nicio recesiune. Însă, în acelaşi timp, creşte dependenţa de China, iar încălzirea globală generează o serie de probleme.
India: Prim-ministrul Narendra Modi, 66 de ani, conduce o ţară de 1,3 miliarde de oameni care în curând va depăşi China din punct de vedere demografic. Nicio altă ţară din G20 nu se apropie de rata de creştere economică a Indiei, de 7,1%. Totuşi, există întârzieri în procesul de reforme.
Indonezia: Preşedintele Joko Widodo, 56 de ani, reprezintă o ţară tot mai importantă pe scena mondială, cu o populaţie de 255 de milioane de locuitori. Ţara cu cea mai numeroasă populaţie musulmană este totodată una dintre cele mai mari democraţii ale lumii, iar Indonezia înregistrează o creştere economică de 5%. Există însă o preocupare legată de ascensiunea islamismului radical, mai notează DPA.
Sursa: www.agerpres.ro