Situații nedorite și de neacceptat, dintre care, din păcate, unele continuă să producă unele efecte și la ora actuală. Astfel, zilele trecute, ministrul de interne, Lucian Bode, dădea de veste că, începând de sâmbătă 8 ianuarie 2022, cei care nu vor purta măști medicale sau FFP2, ci tot măști textile, vor primi amenzi de la 500 la 2.500 lei. Atât de categoric era domnul ministru în declarații încât a uitat să ne comunice un mic amănunt referitor la criteriile în funcție de care se vor aplica, în mod diferențiat bănuiesc, amenzile.
Mergând mai departe, am căutat pe mai multe fluxuri ale mediei alternative punctul de vedere al ministrului Sănătății, Alexandru Rafila. Prilej cu care am aflat că pe domnia sa „îl pune puțin pe gânduri” insistența legată de sancțiuni și lipsa de insistență legată de responsabilitate. Adică faptul că, în locul unui demers persuasiv, care să determine un număr tot mai mare de cetățeni ai scumpei noastre patrii să se vaccineze și să respecte măsurile de prevenire a răspândirii celui de-al cincilea val al pandemiei, unii dintre factorii responsabili recurg numai la amenințări și la sancțiuni drastice. Fără, însă, a preciza dacă a avut în vedere și amenzile preconizate de către ministrul de Interne.
Avem, așadar, încă o confirmare- a câta?...- a străbunei ziceri despre stânga care nu știe ce face dreapta. Fiind vorba, în general, despre mâna stângă și despre mâna dreaptă, dar, în cazul de față, și despre partidul de centru stânga, respectiv de centru dreapta, din care fac parte distinșii domni miniștri. Subiect sensibil pe care nu aș dori să îl alimentez cu un scenariu sau, măcar, cu niște speculații, fiindcă numai de așa ceva nu avem nevoie acum, când Omicron amenință să ne calce pragul.
Și totuși, dacă tot am adus în discuție gravele carențele de comunicare de care dat și mai dau dovadă anumiți oficiali de la declanșarea pandemiei și până acum, mă gândesc cum că, poate, cineva își va găsi timp să răspundă unor întrebări pe care opinia publică și mai mulți ziariști incomozi le-au pus cam de multișor poveste atât despre pandemie, cât și despre niște foarte anumite efecte ale sale. Cum ar fi, bunăoară, întrebările legate de prețul de achiziție al izoletelor cumpărate, la greu, în primele luni de pandemie, ca și despre câte dintre cele achiziționate au fost, efectiv, folosite și cât de eficiente au fost ele? Întrebări la care se adaugă cele despre firmele care s-au ocupat de achiziționarea și, deloc în ultimul rând, despre ce se mai întâmplă acum cu aceste prețioase obiecte de protejare a sănătății publice. Prețioase atât la propriu cât și la figurat!