Ion Cristoiu: Am scris în mai multe rînduri că m-au impresionat din Săptămîna Patimilor cele două momente în care Iisus e om. Cel din Grădina Ghetsimani şi cel de pe Cruce.
Evit pe cît posibil, mai ales de Paşte, să dialoghez în direct cu teologii despre Întîmplările de acum 2000 de ani. Am citit Biblia cu creionul în mînă.
Am citit şi am scris despre cărţi (apărute la noi sau în străinătate) consacrate Mîntuitorului, despre Procesul lui Iisus, despre Pilat din Pont, despre Intrarea în Ierusalim. Ori de cîte ori am urcat muntele la Capri pentru a vizita Ruinele Vilei Jupiter din care a condus Imperiul Împăratul Tiberiu un deceniu (fără telefon şi fără internet), mi-am amintit legendarul fragment din Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov în care Pilat din Pont se îngălbeneşte văzînd în închipuire pe Tiberiu, cel care putea condamna la moarte pentru complicitate la infracţiunea de Lezmajestate, cînd Iisus îi precizează că Împărăţia sa e în ceruri şi nu pe Pămînt. Ajungea ca preoţii evreilor, şi aşa în conflict cu el, să trimită pînă la Capri pîri împotriva sa şi, gata, îl aştepta Condamnarea.
De regulă, în Săptămîna Patimilor, printre emisiuni despre cozonaci, ouă roşii şi cu sfaturi să nu ne burdihănim, se cultivă şi emisiuni despre ce s-a întîmplat cu 2000 de ani în urmă. Invitaţii moderatorilor sînt teologi. Am evitat astfel de dialoguri, pentru că teologii sînt ca profesorii de Marxism. Nu s-ar abate o clipă de la dogmă. Şi în loc de răspunsuri îţi vor trînti predici.
Am acceptat un interviu la Aleph News cu prof. univ. dr. Constantin Preda, specialist în Noul Testament la Facultatea de Teologie, după ce, luînd seama la intervenţiile sale de pînă acum, mi-am dat seama că e un interlocutor fermecător, dispus să răspundă la întrebări incomode, în genul celor puse de atei cînd vine vorba de Înviere. Eu nu sînt ateu, dar urăsc adevărurile de a gata din orice domeniu, inclusiv din cel religios.
Am înregistrat interviul miercuri pentru a fi difuzat sîmbătă, 1 mai 2021 pe Aleph News între 20 şi 21.
Aşa cum am mărturisit şi în jurnalul meu video, pentru un om ca mine care folosesc interviul ca să-mi hrănesc curiozităţile intelectuale, dialogul cu profesorul Constantin Preda a fost o încîntare.
Am discutat la telefon cu părintele profesor (Constantin Preda e şi paroh, la o biserică de pe lîngă Spitalul Militar Central) despre formatul emisiunii. I-am propus următoarea formulă:
Eu voi citi din Biblie pasaje care mi-au stîrnit întrebări. Domnia sa îmi va răspunde la întrebări.
În final părintele profesor mi-a zis să luăm drept text dintre Evanghelii pe cea de la Ioan.
Mi-a zis de Evanghelia de la Ioan, pentru că aceasta ar fi cea mai bogată în amănunte istorice, absolut necesare într-o dezbatere despre Procesul lui Iisus.
Am scris în mai multe rînduri că m-au impresionat din Săptămîna Patimilor cele două momente în care Iisus e om. Cel din Grădina Ghetsimani şi cel de pe Cruce.
Iată-le în Evanghelia de la Matei, în Evanghelia de la Luca şi-n Evanghelia de la Marcu.
În Grădina Ghetsimani, înainte de a fi arestat:
Matei:
„Atunci le-a zis:
Întristat este sufletul Meu pînă la moarte. Rămîneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine.
Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pămînt, rugîndu-Se şi zicînd: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti.
Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: Aşa, n-aţi putut un ceas să privegheaţi cu Mine!
Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osîrduitor, dar trupul este neputincios.
Iarăşi ducîndu-se, a doua oară, s-a rugat, zicînd: Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta.
Şi venind iarăşi, i-a aflat dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi.
Şi lăsîndu-i, S-a dus iarăşi şi a treia oară S-a rugat, acelaşi cuvînt zicînd.”
Luca:
„Şi El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, şi îngenunchind, Se ruga.
Zicînd: Părinte, de voieşti, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă.
Iar un înger din cer s-a arătat Lui şi-L întărea.
Iar El, fiind în chin de moarte, mai stăruitor Se ruga. Şi sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sînge care picurau pe pămînt.”
Marcu:
„Şi le-a zis lor: Întristat este sufletul Meu pînă la moarte. Rămîneţi aici şi privegheaţi.
Şi mergînd puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pămînt şi Se ruga, ca, de este cu putinţă, să treacă de la El ceasul (acesta).
Şi zicea: Avva Părinte, toate sunt Ţie cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu.”
Pe Cruce:
Matei:
„Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicînd: Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”
Marcu:
„Şi la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se tălmăceşte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?”
Iisus ştia ce-l aşteaptă:
Arestarea, umilirea, flagelarea, Drumul Crucii, Crucificarea. Ştia că acesta e Planul lui Dumnezeu. Ştia că după va învia.
Şi totuşi, mai ales în Grădina Ghetsimani, unde trebuie să înceapă calvarul, are un moment de cumpănă.
Un moment de maxim omenesc.
Se teme faţă de ceea ce-l aşteaptă.
Şi tocmai această teamă dă măreţie lui Iisus.
Am vrut să discut despre asta cu prof. univ. dr. Constantin Presa.
Aveam drept text de dialog Evanghelia de la Ioan.
În Evanghelia de la Ioan aceste momente lipsesc.
Drept pentru care l-am întrebat:
De ce?
Şi părintele Constantin Preda mi-a răspuns:
„Matei, Marcu şi Luca pun accentul pe agonie, pe suferinţă, pe omul, faţă de Ioan, care lasă să transpară Dumnezeirea, care e stăpîn. Filmele astea, Mel Gibson, s-au inspirat mai mult din dimensiunea asta tragică a evenimentelor. Asinopticii pun mai mult accentul pe dimensiunea omenească, scenografia este mai potrivită. Ioan lasă să transpară mai mult dumnezeirea. Asta este foarte greu de surprins şi într-o peliculă şi la redarea în scris, dacă vreţi, într-un roman (...) acum noi descifrăm evenimentele la o dublă dimensiune. Tot ce s-a întîmplat cu Iisus are o valoare istorică şi Evangheliile se întemeiază pe această dimensiune istorică. Dar finalitatea lor a fost alta. Scopul, cum spune Ioan. Toate cele ce s-au scris, s-au scris ca voi să credeţi şi crezînd să aveţi viaţă în numele Lui. Totul e făcut din perspectiva credinţei. Avem un plan al naraţiunii, dar e şi un plan al metaistoriei.”
Am înţeles.
Da, dar eu îl prefer pe Iisus din celelalte Evanghelii.
Pe Iisus Omul şi nu pe Iisus Supraomul.
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro
(sursa: Mediafax)