Regimul iranian a declanșat o represiune violentă asupra protestelor de amploare, care au adus țara în pragul unei posibile schimbări majore. În fața manifestațiilor tot mai extinse, autoritățile încearcă să-și asigure supraviețuirea politică prin forță.
Peste 500 de protestatari și 50 de membri ai forțelor de securitate au fost uciși, iar alte 10.600 de persoane au fost arestate, potrivit datelor furnizate, ieri, de către „Human Rights Activists News Agency”, organizație cu sediul în Statele Unite. Alte organizații umanitare vorbesc însă despre peste 6.000 de morți, până în momentul de față.
Deși liderii religioși ai Iranului au mai trecut de-a lungul timpului prin valuri masive de proteste, presiunea actuală este una fără precedent. Mișcarea de opoziție, aflată într-o continuă expansiune, cere acum schimbări substanțiale și pune sub semnul întrebării însăși existența regimului aflat la putere de decenii.
Inițial, protestele au fost alimentate de nemulțumiri economice, însă ele s-au transformat rapid într-o revoltă generalizată împotriva regimului islamic.
Protestatarii vorbesc despre o proastă administrare sistemică, despre corupție și represiune și cer dispariția Republicii Islamice.
Pe lângă presiunea internă exercitată de către manifestanți, liderii de la Teheran se confruntă și cu avertismente din exterior. Președintele SUA, Donald Trump, și-a exprimat în repetate rânduri sprijinul pentru mișcarea de protest și a sugerat, în unele ocazii, chiar posibilitatea unei schimbări de regim într-o țară aflată de mult timp în relații tensionate cu Washingtonul.
„Iranul se uită spre LIBERTATE, poate ca niciodată până acum! Statele Unite sunt pregătite să ajute!!!”, scria Trump pe rețelele sociale, la sfârșitul săptămânii trecute.
Potrivit oficialilor americani, citați de presa de peste Ocean, președintele SUA analizează mai multe opțiuni militare în legătură cu Iranul, fără a fi luată, deocamdată, o decizie finală privind forma unei eventuale intervenții.
„Se pare că sunt oameni uciși, care nu ar fi trebuit să fie uciși.”, a precizat Trump, duminică seara, de la bordul aeronavei Air Force One. „Aceștia sunt lideri violenți, dacă îi putem numi lideri. Nu știu dacă sunt legitimi; ei guvernează prin violență, iar noi analizăm situația foarte serios.”, a spus șeful Casei Albe.
„Armata examinează situația și luăm în calcul opțiuni foarte dure. Vom lua o decizie”, a adăugat președintele american.
Cu toate acestea, numeroși analiști avertizează că o intervenție militară a Statelor Unite ar putea avea un impact limitat.
Criza economică adâncește furia populară
De-a lungul anilor, Iranul a traversat mai multe valuri de proteste, care au produs însă puține schimbări sociale sau politice reale. De această dată, însă, nemulțumirea publică atinge cote tot mai ridicate, pe fondul nemulțumirilor tot mai mari și al nerăbdării crescânde existente în rândul populației.
De la preluarea puterii în 1989 – la un deceniu după revoluția care l-a înlăturat pe șahul autoritar sprijinit de SUA și a dus la instaurarea Republicii Islamice – liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, a reușit să depășească numeroase crize politice și de securitate.
Deși Khamenei se bucură încă de sprijinul unor loialiști și al instituțiilor statului, politicile sale represive au dus la o erodare constantă a susținerii populare.
Nemulțumirile legate de starea economiei s-au acumulat în timp. Iranul se confruntă în continuare cu sancțiuni internaționale severe, inclusiv cu reactivarea așa-numitelor sancțiuni „snapback”, legate de programul său nuclear.
Liderii țărilor care au impus aceste sancțiuni susțin adesea că măsurile sunt menite să exercite presiuni asupra guvernului iranian și asupra elitei conducătoare.
Există însă numeroase voci care susțin că sancțiunile occidentale au lovit puternic și clasa de mijloc iraniană – considerată baza mișcării reformiste – care vede tot mai puține perspective de dezvoltare economică.
În același timp, conducerea de la Teheran se află într-o poziție vulnerabilă, după ce mai multe pârghii de influență externă i-au fost neutralizate. Atacurile Israelului au slăbit grupările armate proiraniene din regiune, precum Hamas și Hezbollah, iar loviturile americane au provocat pagube semnificative programului nuclear al Iranului, în care guvernul a investit miliarde de dolari.
Iranul a pierdut, de asemenea, un aliat-cheie în decembrie 2024, atunci când președintele sirian, Bashar al-Assad, a fost înlăturat de la putere.
Toate aceste evoluții au dus la o situație de nesuportat pentru iranieni, care consideră că nu mai au nimic de pierdut și au ieșit masiv în stradă.
„În prezent, liderii iranieni se confruntă simultan cu presiuni externe și probleme interne, pe fondul unui sentiment antiregim fără precedent, care nu va dispărea până când actuala conducere nu va cădea.”, susținea, recent, Holly Dagres, cercetător principal la „Washington Institute”.
Represiune internă sângeroasă
În mijlocul haosului, autoritățile au recurs la o strategie bine cunoscută: reprimarea violentă a disidenței. Potrivit organizației „Human Rights Activists”, mii de persoane au fost arestate, iar alte sute au fost ucise în timpul intervențiilor brutale ale forțelor de securitate din Iran.
De asemenea, regimul a impus întreruperi masive ale serviciilor de internet și telefonie, limitând accesul la informații și vizibilitatea asupra situației reale din teren.
Rămas cu puține opțiuni, regimul încearcă să-și consolideze sprijinul intern. Președintele iranian, Masoud Pezeshkian, le-a cerut concetățenilor săi să nu se alăture celor pe care i-a numit „huliganii și teroriștii” implicați în proteste.
Pezeshkian a pus tulburările pe seama unor „teroriști” sprijiniți din exterior, acuzați că incendiază bazaruri, moschei și obiective culturale.
„Dacă oamenii au nemulțumiri, este datoria noastră să le rezolvăm. Cu toate acestea, datoria noastră supremă este să nu permitem unui grup de huligani să destabilizeze întreaga societate!”, a declarat el într-un discurs televizat, susținut la sfârșitul săptămânii trecute.
Televiziunea de stat iraniană a difuzat imagini cu susținători ai regimului, mărșăluind în mai multe orașe ale țării.
Autoritățile au convocat, de asemenea, un marș național, în sprijinul conducerii de la Teheran și împotriva a ceea ce au descris drept recente „acte de profanare” și insulte la adresa simbolurilor islamice, inclusiv a Coranului, comise de protestatari.
Avertismentele Casei Albe
Totuși, o reacție excesiv de dură din partea autorităților ar putea expune regimul unei reacții ferme din partea Statelor Unite și a aliaților acestora.
La începutul lunii, președintele Donald Trump a avertizat că SUA sunt „gata de acțiune”, dacă Iranul va ucide protestatari pașnici.
Având în vedere acțiunile recente ale Washingtonului în Venezuela, precum și uciderea generalului Qasem Soleimani – fostul comandant al Forței Quds din cadrul Gărzii Revoluționare iraniene – în timpul primului mandat al lui Trump, Teheranul pare constrâns să trateze cu maximă seriozitate amenințările liderului de la Casa Albă.
Aparat de securitate încă solid
Cu toate acestea, sfidarea tot mai deschisă a iranienilor care ies zilnic în stradă în întreaga țară ar putea reprezenta o amenințare existențială și mai mare pentru actualul regim.
Pentru liderii de la Teheran, controlul asupra propriilor străzi poate fi esențial pentru supraviețuire, chiar dacă acest lucru ar putea duce la lovituri militare din partea SUA.
Pe de altă parte, cel puțin deocamdată, aparatul de securitate al Iranului rămâne solid, susțin experți occidentali, specializați în problemele regiunii.
Nu au existat până acum dezertări serioase la nivelul elitei sau al structurilor de securitate și, fără asemenea fisuri, o intervenție americană nu ar fi, pe termen scurt sau mediu, cu adevărat eficientă, mai spun ei.
„Există, desigur, o erodare profundă a sistemului. Criza economică este severă, dacă nu chiar un colaps total. Există o coaliție largă de protestatari, însă regimul se menține unit prin forțe extrem de coerente și coercitive.”, afirmă Hellyer.
Concesii limitate, miză uriașă
Guvernul condus de reformiști a încercat să atenueze presiunea economică, oferind ajutoare financiare directe, de aproximativ 7 dolari pe lună. Unii oficiali au adoptat, în paralel, un ton mai conciliant în fața nemulțumirilor sociale.
Ministrul de Interne, Eskandar Momeni, a declarat că forțele de securitate dau dovadă de „maximă reținere”, admițând totodată existența „unor deficiențe”. El a promis, într-o intervenție la televiziunea de stat, un „viitor economic mai bun” pentru cetățenii iranieni.
Într-un discurs televizat, susținut duminică, președintele Masoud Pezeshkian le-a transmis protestatarilor că guvernul „trebuie să asculte protestele voastre și să răspundă preocupărilor exprimate”.
Opoziția, care cere cu insistență schimbarea regimului, ar putea considera că momentul este favorabil unei astfel de tentative, într-un context în care conducerea de la Teheran pare tot mai vulnerabilă în fața presiunilor străzii și a celor venite din afara țării.