Amenințarea enormă reprezentată de o astfel de inițiativă militară la adresa celor peste un milion de civili palestinieni care se adăpostesc acolo a stârnit un val de îngrijorare și de proteste la nivel internațional. Nimic nu pare să-l abată însă pe liderul israelian, Benjamin Netanyahu, de la hotărârea sa, în condițiile în care partenerii lui de guvernare, ultranaționaliștii și conservatorii religioși, par deciși să-l debarce de la putere, dacă acesta nu merge până la capăt.
Chiar în timp ce SUA, Egipt și Qatar exercitau presiuni maxime pentru parafarea unei înțelegeri de încetare a focului, în vederea evitării unui atac în Rafah, premierul Benjamin Netanyahu repeta, la începutul săptămânii, că armata israeliană va lansa o ofensivă asupra orașului „cu sau fără un acord” pentru a-și atinge obiectivul, acela de a distruge gruparea radicală Hamas.
„Vom intra în Rafah pentru că nu avem altă opțiune. Vom distruge batalioanele Hamas de acolo, vom finaliza toate obiectivele războiului, inclusiv întoarcerea tuturor ostaticilor noștri.”, declara el.
De altfel, Cabinetul de la Ierusalim a aprobat deja planurile militare pentru ofensiva sa și a mutat trupe și tancuri în sudul Israelului, într-o aparentă operațiune de pregătire a ofensivei, deși încă nu se știe când sau dacă se va întâmpla acest lucru.
Aproximativ 1,4 milioane de palestinieni - mai mult de jumătate din populația din Gaza - sunt înghesuiți în oraș și în împrejurimi.
Cei mai mulți dintre ei și-au părăsit casele în alte părți ale teritoriului palestinian tocmai pentru a scăpa de atacul Israelului și acum se confruntă cu o altă perspectivă înspăimântătoare – cea a unei noi acțiuni militare în forță lansate de statul evreu.
Palestinienii trăiesc în tabere de corturi înghesuite, în adăposturi ONU supraaglomerate sau în apartamente unde stau claie peste grămadă și sunt dependenți de ajutorul internațional pentru hrană, în timp ce sistemele de canalizare și infrastructura unităților medicale sunt paralizate.
Importanța acțiunii pentru statul evreu
De când Israelul a declarat război teroriștilor Hamas, ca răspuns la atacul transfrontalier sângeros al grupării extremiste, din 7 octombrie 2023, Netanyahu a declarat în repetate rânduri că un obiectiv central al armatei sale este distrugerea capacităților militare ale insurgenților islamiști radicali.
Israelul susține că Rafah este ultimul bastion major al Hamas în Fâșia Gaza, după ce, potrivit armatei israeliene, operațiunile din alte părți ale teritoriului palestinian au dezmembrat 18 din cele 24 de batalioane ale grupului militant.
Cu toate acestea, chiar și în nordul Fâșiei Gaza, prima țintă a ofensivei, Hamas s-a regrupat în anumite zone și a continuat să lanseze atacuri.
Israelul afirmă că Hamas are patru batalioane în Rafah și că trebuie să trimită forțe terestre pentru a le distruge. Unii militanți de rang înalt s-ar putea ascunde, de asemenea, în oraș, mai susțin autoritățile de la Ierusalim.
Motivele opoziției enorme față de planul israelian
Statele Unite au îndemnat Israelul să nu efectueze operațiunea fără un plan „credibil” de evacuare a civililor. La rândul lor, liderii de la Cairo, parteneri strategici ai Israelului, au declarat că o preluare militară israeliană a frontierei dintre Gaza și Egipt - care ar trebui să fie demilitarizată - sau orice acțiune de împingere a palestinienilor pe teritoriul egiptean ar amenința acordul de pace al țării arabe cu statul evreu, vechi de patru decenii.
Atacurile terestre anterioare ale Israelului, susținute de bombardamente devastatoare începând cu luna octombrie, au distrus părți imense din nordul Fâșiei Gaza și din orașul Khan Younis, din sud, provocând moartea a numeroși civili, chiar și după ce au fost date ordine de evacuare pentru aceste zone.
Armata israeliană afirmă că intenționează să direcționeze civilii din Rafah către „insule umanitare” din centrul Gazei, înainte de ofensiva planificată.
Autoritățile de la Ierusalim susțin că au comandat mii de corturi pentru a adăposti oamenii, însă nu au oferit detalii în privința planului lor. Nu este clar dacă, din punct de vedere logistic, este posibilă strămutarea unei populații atât de numeroase dintr-o dată, fără a provoca suferințe generalizate în rândul unei populații deja epuizate, după mai multe mutări și luni de bombardamente.
În plus, oficialii ONU spun că un atac asupra Rafah va distruge operațiunea de ajutorare, care menține în viață populația din întreaga Fâșie Gaza, și, de asemenea, ar putea provoca un număr și mai mare de victime în rândul palestinienilor, decimați deja atât de foamete, cât și de raidurile israeliene.
Unele puncte de intrare au fost deschise în nord, iar SUA au promis că un port pentru aducerea de provizii pe mare va fi gata în câteva săptămâni.
Majoritatea alimentelor, medicamentelor și a altor materiale intră însă în Gaza din Egipt, prin Rafah sau prin punctul de trecere Kerem Shalom, din apropiere, printr-un flux de ajutoare care va fi probabil imposibil de menținut în timpul unei invazii.
Administrația de la Washington a declarat că Israelul ar trebui să folosească operațiuni punctuale împotriva Hamas în interiorul Rafah, fără a recurge la un atac terestru major.
După ultimele comentarii ale lui Netanyahu, purtătorul de cuvânt al securității naționale a SUA, John Kirby, a precizat: „Nu dorim să vedem o operațiune terestră majoră în Rafah. Cu siguranță, nu vrem să vedem operațiuni care nu au luat în calcul siguranța și securitatea” celor care se refugiază în oraș.
Responsabilul ONU pentru situaţii umanitare de urgenţă Martin Griffiths a avertizat, marţi, că o operaţiune la sol a armatei israeliene în oraşul Rafah din sudul Fâşiei Gaza ar fi „o tragedie fără margini”.
„Adevărul este că o operaţiune la sol în Rafah va fi pur şi simplu o tragedie fără margini. Niciun plan umanitar nu poate contracara acest lucru. Restul sunt doar detalii.”, a reacţionat Griffiths, după declaraţiile prim-ministrului israelian, prin care Netanyahu îşi reafirma intenţia de a intra în Rafah.
„Lumea cere de săptămâni întregi autorităţilor israeliene să cruţe Rafah, dar o operaţiune la sol apare în orizontul imediat.”, a spus Griffiths. „Pentru sutele de mii de oameni care au fugit în extremitatea sudică a Gazei pentru a scăpa de boli, foamete, gropi comune şi lupte directe, o invazie terestră ar duce la şi mai multe traume şi moarte.”, a subliniat oficialul ONU.
„Pentru agenţiile care se luptă să furnizeze ajutor umanitar în pofida operațiunilor militare, a drumurilor impracticabile, a muniţiilor neexplodate, a penuriei de combustibil, a întârzierilor la punctele de control şi a restricţiilor israeliene, o invazie terestră ar da o lovitură dezastruoasă.”, crede Griffiths. „Suntem într-o cursă pentru a evita foamea şi moartea şi pierdem.”, a continuat el.
El a mulţumit Israelului că a facilitat recent accesul ajutorului umanitar - încă insuficient - pe teritoriul palestinian, bombardat intens de armata israeliană de la începutul războiului.
„Aceste îmbunătăţiri menite să aducă mai mult ajutor în Gaza nu pot fi folosite pentru a pregăti sau a justifica un atac militar la scară largă împotriva oraşului Rafah.”, consideră Martin Griffiths.
Calcule politice
Chestiunea atacării Rafah are repercusiuni politice grele pentru Netanyahu. Cabinetul său ar putea fi amenințat cu prăbușirea, dacă nu merge până la capăt.
Unii dintre partenerii săi de guvernare, ultranaționaliști și conservatori religioși, s-ar putea retrage din coaliție, dacă premierul semnează un acord de încetare a focului, care împiedică un atac asupra Hamas.
Spre exemplu, unul dintre membrii coaliției sale, ministrul de Finanțe Bezalel Smotrich, a afirmat, marți, că acceptarea unui acord de încetare a focului și neefectuarea unei operațiuni la Rafah ar însemna ca Israelul să „ridice steagul alb” și să ofere victoria grupării Hamas.
Criticii lui Netanyahu susțin că acesta este mai preocupat de păstrarea intactă a guvernului și de menținerea lui la putere decât de interesul național, acuzație pe care, bineînțeles, premierul o neagă.
Pe de altă parte, Netanyahu riscă să sporească izolarea internațională a Israelului - și să se îndepărteze periculos de principalul său aliat, SUA - dacă atacă Rafah. Refuzul lui vocal de a se lăsa influențat de presiunea mondială, precum și promisiunile sale de a lansa operațiunea ar putea avea ca scop liniștirea aliaților săi politici, chiar dacă premierul ia în calcul o înțelegere.
Foarte posibil, Netanyahu ar putea paria și pe faptul că furia internațională va rămâne în mare parte retorică, dacă statul evreu va continua atacul.
Spre exemplu, administrația Biden folosește un limbaj tot mai dur pentru a-și exprima îngrijorarea cu privire la modul în care Netanyahu a condus războiul până acum, dar continuă, de asemenea, să furnizeze arme trupelor israeliene și să acorde sprijin diplomatic guvernului de la Ierusalim.