Când l-am întrebat pe Sergiu Nicolaescu numele actorilor pe care el îi consideră cei mai talentaţi pentru film a răspuns fără să ezite vreun moment: „Am regizat şi scris scenarii la 75 de filme, peste 30 de filme am făcut pentru nemţii din RFG. Cei mai născuţi pentru film sunt, în ordine: Amza Pellea, Ilarion Ciobanu şi Jean Constantin”.
Avea Jean un umor teribil, „scris” chiar în formula lui de sânge, scotea doar trei vorbe şi lumea se prăpădea de râs. Avea prea plin de haz şi în afara ecranului şi scenei, izbucneau glumele din el ca spuma de la o şampanie iubită. Bancurile lui s-au răspândit în populaţie ca vorbele de „bună ziua”. Se povesteşte că Jean era într-un restaurant când, printre mese s-a plimbat o ţigancă grasă, oferind flori pe bani buni. Jean i-a cumpărat un buchet şi i-a plătit de 4 ori mai mult decât ceruse piranda cu fustă înflorată. S-au mirat amicii actorului: „Ce te-a apucat, Jeane, de i-ai dat aşa mulţi bani?”. La care răspunsul lui Jean a venit imediat: „Păi, dacă-i maică-mea!”. Jean a preluat părerea lumii că era un ţigan oacheş, bronzat şi iarna, şi a făcut băşcălie de originea lui ţigănească. În realitate, n-avea nicio fărâmă de sânge ţigănesc, mama lui era grecoaică.
Erau delicioase cupletele lui Jean cu Bibanu. Dem Rădulescu începea tot timpul show-ul comic: „Mi-e frică să merg cu avionul. Mă urc în avion doar când călătoreşte şi Jean, ştiu că el este o cioară perfectă, ştie să zboare, la o adică!”. Povestirea scenelor de la filmări căpătau o savoare teribilă din gura lui Jean: „Caragiu aranja cu echipa de filmare să tragă mai multe duble cu secvenţa în care comisarul Caragiu îmi trăgea palme la interogatoriu, şi-mi ardea nişte scatoalce de ajungeam la disperare!”. Jean inventa replici şi în filme. În pelicula „Nemuritorii”, căpitanii lui Mihai Viteazul se întorceau acasă când i-au luat prin trupele otomane şi i-au supus unor torturi. Pe vitejii români i-au băgat turcii în nisip până la gât şi au biciuit caii să alerge printre capetele oştenilor lui Mihai. Scenă periculoasă, oricând copitele cailor în galop puteau să izbească creştetul capului oştenilor români. Erau stresaţi actorii, dar zicerea lui Jean a destins atmosfera filmărilor: „Mie mi-e frică să nu-mi pună o balegă pe frunte vreun armăsar din ăştia!”.