„Am petrecut 6 luni într-o celulă putredă, cu șobolani”: Mărturii explozive în procesul Tezaurului Dacic
Procesul suspecților implicați în celebrul jaf al Tezaurului Dacic de la Muzeul Drents din Assen, Olanda, a început cu declarații explozive. Cei trei acuzați – Chesley W., Bernhard Z. și Jan B. – s-au plâns de condițiile „inumane" din închisoare, invocând dreptul la tăcere, dar lăsând să scape replici care sună ca amenințări voalate. Furtul, comis în 2019, a șocat lumea culturală, returnarea recentă a pieselor aducând un final dramatic unei saga care a zguduit România și Olanda.
Condiții de detenție „ca un animal” – Mărturia lui Chesley W.
Chesley W., în vârstă de 37 de ani, a rupt tăcerea cu o acuzație dură la adresa sistemului penitenciar olandez. „Am fost tratat ca un animal. Am petrecut 6 luni într-o celulă putredă, cu șobolani", a declarat el în fața instanței, citat de dvhn.nl. Bărbatul a continuat, subliniind traumele publice: „Fotografia și numele meu au fost publicate. Asta mă va bântui pentru totdeauna. Ceea ce este pe internet nu dispare niciodată".
Istoric judiciar al lui Chesley W. este impresionant de încărcat. Anterior, el a fost condamnat la 5 ani și cinci luni de închisoare pentru jaf, deținere de arme, conducere sub influența alcoolului și furturi din magazine. Diagnosticat cu o tulburare de personalitate, el a fost rezervat în serviciul de probațiune, ceea ce ridică întrebări despre profilul psihologic al suspecților în jaful Tezaurului Dacic.
Bernhard Z., obișnuitul justiției: „S-ar putea să vreau să vorbesc"
Un alt suspect cheie, Bernhard Z., împărtășește un trecut similar. Condamnat tot la 5 ani și cinci luni pentru o spargere violentă de locuință, cazierul său include vandalism, agresiune, posesie de droguri și conducere sub influența alcoolului. Problemele cu dependența și lipsa unei vieți stabile îl fac un „obișnuit" al serviciului de probațiune.
În instanță, Z. a fost concis, dar sugestiv. „Îmi păstrez calmul, dar sunt foarte furios, dar am mai spus deja asta", a replicat el, invocând dreptul la tăcere. Ulterior, a adăugat o frază care a stârnit speculații: „În cele din urmă, s-ar putea să vreau, totuși, să spun ceva. Deocamdată, o să mă opresc aici". Aceste cuvinte pot fi interpretate ca o amenințare subtilă pentru martori sau complici externi, adăugând tensiune procesului furtului din Muzeul Drents Assen.
Jan B., tânărul misterios: De ce a intrat în bandă?
Cel mai tânăr suspect, Jan B., de doar 21 de ani, a fost primul interogat. Pictor în Heerhugowaard, locuia cu părinții și avea un cazier judiciar impecabil, ceea ce a ridicat în instanță dezbaterea dacă ar trebui judecat ca minor. Serviciul de probațiune este perplex: „Nu putem să ne dăm seama exact de ce a acceptat să coopereze la jaf. A fost vorba de bani sau a fost influențat? Nu putem răspunde la această întrebare".
B. a ales tăcerea totală, refuzând orice cooperare, ceea ce amplifică misterul implicării sale în jaful Tezaurului Dacic – un furt comis cu o violență extremă asupra vitrinelor muzeale.
Impactul devastator: Vocea directorului Muzeul Drents
Directorul Muzeului Drents, Robert van Langh, a adresat suspecților un discurs emoționant. „Piesele au fost furate cu forța brută. Acest caz a fost fără precedent, atât pe plan intern, cât și internațional. Nu este vorba despre valoarea monetară, ci despre interese culturale. Șocul a cuprins Assen, Olanda și întreaga lume. Vă dați seama de asta?", le-a spus el acuzaților, care nu au comentat.
Van Langh a descris „o perioadă oribilă" încheiată recent prin returnarea obiectelor, mulțumind investigatorilor naționali și internaționali. „Abia după restaurare putem considera că totul poate fi cu adevărat închis", a conchis el.
Dar accentul a fost pe prejudiciul spiritual adus României: „Prejudiciile cauzate de furt nu pot fi exprimate doar prin valoarea de piață. Acestea definesc identitatea, iar banii nu pot compensa acest lucru. A existat o amenințare ca o memorie să fie ștearsă pentru o societate. Acesta a fost un atac la adresa demnității poporului român".
O rană colectivă: Trauma culturală a României
Directorul a detaliat șocul global: „Trauma a fost profundă. Dispariția nu a fost văzută ca o pierdere, ci ca o rană în memoria noastră colectivă". El a insistat pe frica distrugerii pieselor: „De asemenea, pentru că nu era clar dacă obiectele vor fi distruse. În spatele fiecărei piese ale noastre se află decenii de efort uman și studiu. Furtul ne-a lovit în adâncul sufletului. Unda de șoc a depășit cu mult zidurile muzeului".
Expozițiile internaționale, menționate Van Langh, sunt menite să unească culturi, dar furtul a provocat „furie și neîncredere".
„Furtul a fost folosit pentru a provoca tensiuni în România. Acesta nu este doar un caz penal. Acesta a perturbat o întreagă societate", a concluzionat el, subliniind dimensiunea geopolitică și emoțională a jafului Tezaurului Dacic.
Contextul istoric amplifică gravitatea: Tezaurul Dacic, expus în 2019 la Assen, reprezenta bijuterii aurite din secolul I î.Hr., parte a patrimoniului geto-dac, împrumutate de România pentru a promova istoria sa milenară. Furtul cu forța brută a lăsat muzeul în haos, iar recuperarea – prin operațiuni internaționale complexe – a durat ani, cu restaurări recente care vindecă rana culturală.
Avocații suspecților vor susține pledoariile joi, iar procesul promite dezvăluiri suplimentare despre rețeaua din spatele jafului.
Mediafax