Joc periculos pe buget: cum reînvierea „dușmanului multinational” riscă să dinamiteze economia României
Înaintea dezbaterilor pe buget din Parlament, scena politică de la București a resuscitat una dintre cele mai toxice teme ale erei Dragnea: „străinii și multinaționalele ne fură”. Un mesaj perfect calibrat emoțional pentru electorat, dar cu potențial devastator pentru economie, mai ales în contextul incert al războiului din Orientul Mijlociu.
Ținta principală a acestui discurs: multinaționalele și capitalul străin. Guvernul este atacat pentru faptul că menține anumite facilități fiscale pentru corporații – precum reducerea Impozitului Minim pe Cifra de Afaceri (IMCA) – și pentru intenția de a elimina „taxa pe stâlp” și plafonarea adaosului comercial, două măsuri criticate politic, deși sunt profund toxice pentru economie pe termen mediu și lung.
Ceea ce politicienii trec „sub preș” este contextul: aceste măsuri sunt, de fapt, un răspuns de criză, menite să păstreze România pe radarul investitorilor într-o perioadă de recesiune și instabilitate regională. A vinde publicului iluzia că „străinii ne fură banii”, prin eterna temă a externalizării profiturilor, este o rețetă sigură pentru dezastru. Dacă marile companii străine decid să-și retragă capitalul din cauza unui climat politic ostil, prăbușirea economică ar fi doar o chestiune de timp: pierderi masive de locuri de muncă, salarii tăiate, investiții înghețate, sărăcie.
Ipocrizia din spatele „războiului cu corporațiile”
În paralel, executivul este pus la zid pentru măsurile de austeritate adoptate. Da, austeritatea doare, iar efectele se simt deja în buzunar: creșterea TVA-ului, accize mai mari, tăieri și înghețări de cheltuieli. Românii plătesc nota de plată.
Dar exact acest detaliu este ignorat strategic în discursul populist: austeritatea de azi este prețul risipei de ieri. Găurile uriașe din buget nu au apărut peste noapte, ci au fost săpate adânc în anii de „dez-măț bugetar”, culminând cu anul electoral 2024, când promisiunile și cadourile au curs fără acoperire. România ajunsese să riște pierderea fondurilor europene și o degradare a ratingului de țară.
„Găurile din buget au fost făcute chiar de guvernările anterioare. Din cauza acelui «dezmăț bugetar» din anul electoral 2024, România risca să piardă fondurile europene și să îi scadă ratingul de țară”, avertizează analistul economic Adrian Negrescu.
Cu alte cuvinte, politicienii care au „făcut boala” pozează acum în salvatori, criticând exact „medicamentul” pe care tot ei l-au făcut inevitabil.
Când oamenii vulnerabili devin muniție electorală
Pentru a-și împinge agenda anti-occidentală și anti-capital străin, politicienii folosesc cel mai sensibil segment: oamenii vulnerabili. Creșterea prețurilor, facturile, inflația, lipsa banilor – toate sunt puse, convenabil, în cârca multinaționalelor. E simplu și dă bine la public.
În loc să abordeze cauzele reale ale lipsei de bani la buget – evaziunea fiscală uriașă, companiile de stat sufocate de angajări pe criterii politice, contracte umflate și sinecuri – discursul oficial preferă să demonizeze corporațiile.
Unele măsuri sociale sunt legitime și necesare – cum e cazul creșterii indemnizației pentru copiii cu dizabilități. Problema este ambalajul: un discurs de ură la adresa capitalului străin și a multinaționalelor, care riscă să dinamiteze credibilitatea României în ochii investitorilor, mai ales că vine chiar dinspre zona politică aflată la putere.
„Să folosești oamenii vulnerabili pentru a-ți justifica discursul anti-occidental e o dovadă de cinism, asta dincolo de lipsa de viziune în privința efectelor macroeconomice”, atrage atenția Adrian Negrescu.
Fitch, Moody’s și spectrul unui „seppuku economic”
Mesajul piețelor financiare e deja clar. În ultimele rapoarte, agențiile Fitch și Moody's au avertizat asupra efectelor instabilității politice și fiscale din România. Ratingul țării este sub presiune, iar orice nouă criză politică la București ar putea declanșa un lanț de reacții pe piețele internaționale.
„În ultimele lor rapoarte, agențiile Fitch și Moody's au avertizat deja în privința efectelor instabilității politice. În esență, o criză politică pe scena de la București ar echivala cu un sepuku economic care ar duce România în brațele FMI”, a declarat analistul Adrian Negrescu.
În traducere: dacă jocul populist scapă de sub control, următorul „invitat” la masa deciziilor va fi FMI, cu un pachet clasic de condiționalități dure – tăieri, privatizări, înghețări de salarii și impozite mai mari.