Țin minte că ajunsesem redactor șef adjunct, după ce luase franciza altcineva. Țineam rubrica de vedete, eram mereu cu reportofonul după mine. Am ajuns peste tot, la mare, la munte. De cazare mă ocupam eu, ei plăteau doar transportul. Le ziceam că pun o notă în subsolul rubricii cu numele hotelului la care stăteam sau le ziceam că povestesc despre ei la radio. Doamne, câte uși am deschis cu reportofonul ăla...
A fost o perioadă foarte faină, la începuturi, după ’90, se făceau cozi să cumpere Jurnalul. Acum toate au trecut în online, e păcat că s-a pierdut spiritul ăsta. Eu mă duc de 12-13 ani în același loc în Grecia. Mă doare sufletul când văd acolo că oamenii cumpără ziare, iar la noi nu. Și în Italia, Franța, Marea Britanie acest fenomen rezistă. Nu înțeleg de ce aici lumea nu mai are tragerea asta de a savura o cafea și a citi ziarul... Să sperăm că lucrurile se vor schimba, că lumea se va trezi și va reveni la plăcerea asta!