Organizația arată că s-a ajuns în România, prin modificări legislative, să avem drept de vot cu voie de la SRI și sub supravegherea tehnică a STS, în mod abuziv. La capitolul erori judiciare grave, cazul primarului Cristian Popescu Piedone este dat ca principal exemplu, în raportul organizației, fiind foarte grav, mai ales prin încarcerarea pe nedrept a unui cetățean pentru o faptă care s-a dovedit că nu există. ONG-ul critică și secretizarea cheltuielilor pe care le face președintele României.
Una dintre cele mai grave situații semnalate în raportul anual de APADOR-CH este închisoarea pentru fapte care nu există, referitor la cazul primarului Sectorului 5 al Capitalei, Cristian Popescu Piedone. „ Primarul sectorului 5 din Capitală, Cristian Popescu Piedone, condamnat inițial în procesul Colectiv la 8 ani de închisoare, a fost achitat de Curtea Supremă, pe motiv că infracțiunea de care era învinuit nu a existat. Condamnarea pentru o infracțiune inexistentă este una dintre cele mai mari greșeli ale sistemului judiciar și este de natură să afecteze grav încrederea publicului în sistemul judiciar. În plus, în acest caz condamnatul fusese și încarcerat mai mult de un an”, arată raportul ONG-ului.
Foarte grave sunt și prescrierile „la foc automat”, pe care le fac posibile procurorii și nicio instituție nu-i poate opri. APADOR-CH arată că 2023 poate fi desemnat „Anul prescrierilor”, pentru performanțele uluitoare ale procurorilor care au reușit să lase liberi mii de corupți, doar pentru că le-au ținut dosarele până când faptele s-au prescris.
„Deoarece Parlamentul nu și-a făcut treaba timp de 4 ani (2018-2022), și nu a adus modificările cerute de CCR la Codul penal, o mulțime de dosare de corupție au fost închise ca urmare a prescrierii termenelor. Presa a raportat că numărul cazurilor „soluționate” în acest mod s-a ridicat la peste 5.000 și a inclus politicieni și oameni de afaceri acuzați de corupție. Încă un motiv de scădere a încrederii populației în justiție”, arată organizația.
Procurorii au deja un „modus operandi”
Numărul dosarelor „rezolvate” de procurori prin așteptarea termenului de prescriere a faptelor nu se oprește aici, pentru că deja a devenit mod de operare. Multe dintre cazurile grave au fost dezvăluite și de Jurnalul, de-a lungul timpului. Mai sunt și cazuri despre care am scris și încă nu au fost analizate în rapoartele organizației, urmând să se prescrie în viitorul apropiat, dacă procurorii vor continua să țină dosarele sau să dispună Neînceperea Urmăririi Penale.
Cele mai răsunătoare cazuri închise astfel în 2023 au avut ca inculpați nume celebre, precum Elena Udrea sau Ioana Băsescu, iar printre procurorii la fel de celebri care au folosit această metodă se numără mai ales apropiați ai Laurei Codruța Kovesi, unul dintre ei fiind Marius Bogdan Bulancea, fostul șef al Secției pentru Combaterea Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție din Direcția Națională Anticorupție.
Dar nu sunt doar faptele de corupție scăpate prin această metodă. Printre dosarele care au fost închise sau așteaptă să se prescrie faptele este și cel care trebuia să ajungă de doi ani în instanța de judecată, referitor la moartea unui copil, în Spitalul Sanador, din București – un caz de malpraxis pentru care s-a pronunțat inclusiv Colegiul Medicilor, încă de acum 5 ani.
Tergiversare până la prescriere
Andreea Ionescu, fost jurnalist, mama micuțului care a murit în anul 2018, spune că expertizele medico-legale sunt clare, iar procuroarea care a instrumentat cazul până acum a cerut mai multe rânduri de clarificări, doar pentru a nu trimite dosarul în fața instanței. Peste un an se prescrie fapta și astfel se va putea să nu fie găsit nimeni vinovat pentru moartea copilului.
„Noi am făcut plângeri peste tot, la toate instituțiile statului, am ajuns în instanță, unde am pierdut procesul pentru solicitarea de trimitere în judecată, dar acum a fost preluat de alt procuror și sperăm că se va face dreptate”, a explicat mama victimei de malpraxis. Noul procuror este celebrul Marius Iacob, iar familia micuțului Ștefan, mort în spital, în urma unei operații simple, așteaptă ca măcar acum să se judece corect cauza lor.
Acest dosar a stat în nelucrare timp de 5 ani, fiind un caz foarte intens mediatizat, iar acum, după schimbarea procurorului, e posibil să se ajungă la instanță și să se dea sentința înainte de prescriere, dar sunt foarte multe astfel de cazuri care nu ajung nici în atenția opiniei publice, iar dreptate nu se mai face niciodată.
Rapoartele au rol de prevenție
Raportul reprezintă contribuția României (relatată de APADOR-CH) la Raportul privind statul de drept transmis Comisiei Europene, alături de alte 36 de organizații neguvernamentale din UE. Statul de drept în UE a continuat să se deterioreze și în 2023, pe fondul slăbirii mecanismelor democratice de control, chiar sub bagheta guvernelor, conform celui mai recent Raport privind statul de drept publicat astăzi de Liberties.
Este cea de-a cincea ediție, din 2019 încoace, și identifică cele mai flagrante probleme ce vizează justiția, combaterea corupției, libertatea presei, siguranța jurnaliștilor, controlul și echilibrul puterilor în stat, spațiul civic și preocupările sistemice privind drepturile omului în Uniunea Europeană în 2023.
Analiza este rezultatul colaborării între 37 de organizații pentru drepturile omului care acoperă 19 țări UE și este cel mai aprofundat exercițiu de „raportare din umbră” cu privire la statul de drept de către o rețea independentă de organizații civice.
Comisia Europeană ia în considerare aceste constatări în monitorizarea anuală a statului de drept, confirmând relevanța internațională a raportului. În democrațiile mai vechi, precum Franța, Germania, Belgia, Raportul dezvăluie provocări ocazionale, dar nu endemice, la adresa statului de drept.
APADOR-CH arată că adevărata îngrijorare apare atunci când există posibilitatea ca un partid extremist să preia puterea, deoarece acest lucru ar putea transforma aceste probleme sporadice într-o problemă sistemică în viitor. În alte democrații mai vechi, de exemplu Italia, Suedia, unde extrema-dreaptă a ajuns la putere și erodează treptat statul de drept, degradarea pare să fie un proces treptat. Această situație ar putea fi atribuită rezistenței instituțiilor democratice din aceste țări. În democrațiile emergente ale UE, traiectoria statului de drept poate vira rapid – fie spre redresare, fie spre declin.
„Un exemplu este Slovacia, unde guvernul recent instalat, inspirat de modelul Ungariei, demontează sistematic structurile democratice. Între timp, în Slovenia, noua administrație prodemocrație lucrează pentru a remedia situația. Experiența Poloniei evidențiază cât de complicată este restabilirea statului de drept. Iar Ungaria ne arată și care sunt limitele presiunilor și sancțiunilor UE pentru reformă. Și în România fragilul stat de drept s-a degradat înainte de a apuca să se consolideze cu adevărat”, explică APADOR-CH, care a identificat și a semnalat slăbiciunile statului de drept în România.
Avertizorii de integritate au rămas pe cont propriu
ONG-ul pentru drepturile omului atrage atenția și asupra faptului că prin Legea avertizorilor de integritate (Legea 361/2022), la adoptarea căreia a contribuit și APDOR-CH în 2021-2022, avertizorii de integritate ar trebui să primească asistență juridică gratuită, pentru a se apăra împotriva hărțuirii la care sunt supuși ca urmare a avertizărilor făcute. „În practică, legea a avut nevoie de ajutor pentru a fi respectată. Un avertizor din Bacău ne-a sesizat că Baroul avocaților din județ i-a refuzat asistența juridică gratuită, și nu a fost singurul. La solicitarea APADOR-CH, Uniunea Națională a Baroului de Avocați a decis să informeze toate Barourile din România cu privire la prevederile noii legi și aplicarea ei unitară”, arată organizația.
Drept de vot cu voie de la SRI
Legea Securității Naționale a României (L51/1991) a fost modificată la începutul anului 2023, prin Legea 58/2023 privind Securitatea Cibernetică. Modificările au inclus și o formulare ambiguă ce dă dreptul SRI să cenzureze orice opinii, politice sau nu, dacă instituția le consideră „amenințări la securitatea națională”.
APADOR-CH a cerut Avocatului Poporului să conteste la Curtea Constituțională modificările legislative, dar instanța a decis că legea este constituțională. „Ulterior, declarațiile unui general SRI în cadrul unui podcast au arătat că temerile APADOR-CH erau întemeiate. El a spus că inclusiv discursul politic al partidelor de opoziție în timpul campaniilor electorale poate fi calificat drept o amenințare pentru securitatea națională, dacă acest discurs poate schimba ordinea constituțională și voința alegătorilor, arătând cât de pregătit este SRI să intervină în „contracararea” acestor noi tipuri de amenințări, prin operațiuni de supraveghere sau cenzură a Internetului”, arată APADOR-CH.
ONG-ul a făcut și a doua intervenție pe lângă Avocatul Poporului, pentru a sesiza din nou CCR în acest sens, dar s-a lovit de un refuz. „AVP a întrebat chiar SRI dacă există garanții legale că nu va abuza de noua lege. Serviciul Român de Informații a răspuns că aceste garanții legale există. Noi rămânem, așadar, cu aceste garanții că în superanul electoral 2024 SRI nu ne va încălca următoarele drepturi constituționale: libertatea de exprimare (art. 30), dreptul la informare (art. 31), dreptul de vot (art. 36), dreptul de a fi ales (art. 37-). 38) și dreptul de asociere (art. 40); Finanțarea presei de către partide”, arată APADOR-CH.
Președintele e bine păzit de secretizare
Raportul organizației se referă și la secretizarea cheltuielilor pentru președintele României, secretizate abuziv. „Pe tot parcursul anului 2023, organizațiile societății civile și mass-media au încercat să determine costul public al deplasărilor președintelui în străinătate, prin transmiterea unor cereri de informații către instituțiile publice, conform Legii 544/2001. Aceste informații de interes public au devenit un secret național bine păzit, deși nu există nicio bază legală pentru secretizarea costurilor de zbor (și nici un motiv de securitate națională)”, arată organizația.
APADOR-CH mai spune că a existat o corespondență între organizație, Administrația Prezidențială și Secretariatul General al Guvernului României (SGG) pe această temă, care „a fost ridicolă și absurdă, întrucât cele două instituții au dat vina una pe alta pentru autoratul încadrării documentelor publice în secrete de stat”.