Potrivit unor studii recente, majoritatea pisicilor dezvoltă intoleranță la lactoză după vârsta de 6 până la 12 săptămâni. Asta înseamnă că nu mai pot digera corespunzător lactoza, zahărul natural din lapte, ceea ce duce la simptome precum diaree, balonare și dureri abdominale.
„Diareea cronică poate duce la deshidratare severă și, în cazuri extreme, chiar la deces”, avertizează cercetătorii citați de The Conversation.
Chiar dacă pisicile par atrase de lapte, acest lucru se datorează conținutului ridicat de proteine și grăsimi, dar și cazeinei, o proteină care are un efect calmant asupra creierului. Cu toate acestea, atracția nu înseamnă și toleranță digestivă.
O tradiție periculoasă
Obiceiul de a oferi lapte pisicilor datează de mii de ani, încă din perioada în care acestea au fost domesticite, în urmă cu peste 9.000 de ani. În 1877, medicul veterinar scoțian Gordon Stables recomanda ca pisicile să aibă lapte la discreție, iar această practică a fost perpetuată de artă, literatură și cinema, unde pisica și bolul cu lapte au devenit simboluri clasice.
Ce spun medicii veterinari azi?
Specialiștii moderni sunt categorici: nu oferiți lapte pisicilor, nici măcar fără lactoză sau înlocuitori vegetali precum laptele de migdale sau ovăz. Acestea nu sunt adaptate nevoilor nutriționale ale felinelor și pot crea dezechilibre sau intoleranțe.
„Pisicile nu au nevoie de lapte. Chiar dacă pare că îl apreciază, este mai probabil să le facă rău decât bine”, concluzionează experții.