În primă fază, Dragnea a fost vehement când a anunţat că vrea o lege care să sancţioneze delaţiunea statului. Legea defăimării avea ţinte certe. Dragnea spune că e vorba de „oameni gen Monica Macovei” şi alţi europarlamentari care mint despre propria ţară şi aduc prejudicii ţării care pierde „suveranitate, demnitate, respect” în ochii Europei. Noţiunile pe care le invocă liderul social-democrat sunt, totuşi, abstracte, ba chiar echivoce. La fel şi defăimarea. Nu prea există o definiţie certă nicăieri pe glob. Recent, Dragnea a anunţat că Legea defăimării este ”într-un stadiu incipient”. Astfel de legi există şi în alte state europene, dar Uniunea Europeană le priveşte critic, cu sprânceana ridicată. De altfel, ele nici nu prea se aplică, pentru că „defăimarea” nu poate fi cuantificată. Ar mai fi însă şi un alt motiv pentru care statele care au lege antidefăimare omit să o aplice. Această lege ar putea isca posibile abuzuri ale statului pe care un text juridic existent le-ar putea justifica.
Dragnea a anunţat Legea defăimării, la nivel de intenţie, la Congresul PSD din 10 martie. Săptămâna aceasta a precizat că textul proiectului nu a fost încă elaborat. „Nu am, nu are nimeni până acum un proiect de lege în genul ăsta. Am primit din partea câtorva colegi de la Bruxelles o minimă analiză a legislaţiei în domeniul ăsta”, spune Dragnea. Un studiu al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa din martie 2017 despre legislaţia defăimării şi insultei în statele europene prezintă, alături de legile cu privire la defăimarea oficialilor, a şefilor de stat, a simboluilor statului sau a blasfemiei, şi legislaţia defăimării statului şi a instituţiilor statului pe care o condamna şeful PSD. Legi penale ce interzic insulte aduse statului există în 14 state membre ale OSCE: Austria, Belarus, Croaţia, Germania, Italia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru, Polonia, Portugalia, San Marino, Serbia, Slovenia, Spania, Turcia. În afara Italiei, Spaniei şi a Fosta Republici Iugoslave a Macedoniei, închisoarea este posibilă în toate cazurile. Tot în studiu se specifică fără echivoc că prevederile antidefăimare intră în contradicţie cu principiile Reprezentantului Libertăţii Media (OSCE RFoM) şi ale altor organizaţii internaţionale de drepturi ale omului. Alte state care au legi penale, precum Kazahstan sau Azerbaidjan, sau le aplică doar în cazuri excepţionale, precum Belarus, au totuşi norme juridice pentru protejarea şefului de stat care poate fi subsumat conceptului de stat. Documentul OSCE ilustrează ce anume se califică drept insulte aduse statului. A defăima înseamnă, conform legislaţiei din Austria şi Croaţia, a insulta public sau a înjosi într-un mod plin de ură statul. O insultă împotriva naţiunii/statului înseamnă defăimare în Turcia.
Un delict abstract
La capitolul despre România al studiului OSCE se arată că, deşi art. 30 (7) din Constituţie interzice defăimarea ţării, nu există o indicaţie clară în acest sens în Codul Penal. Totuşi, în anul 1996, Codul Penal a fost modificat pentru a acoperi şi infracţiunile de defăimare a ţării. Articolul 236 din Codul Penal cu titulatura „Defăimarea ţării şi a naţiunii” prevede astfel: „Manifestările publice săvârşite cu intenţia de a defăima ţara sau naţiunea română se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani". Articolul a fost abrogat în 2006. De altfel, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a declarat în mai multe rânduri că reputaţia unui stat nu ar trebui să fie protejată prin legi contra defăimării şi calomniei. Adunarea îşi exprima încă din 2007 regretul că, în mai multe state, urmărirea penală este folosită abuziv în ceea ce poate fi considerat o încercare din partea autorităţilor de a reduce la tăcere criticile venite din partea mass-media. Adunarea Parlamentară a CE îndemna statele membre să apeleze la aceste legi cu cumpătare, deoarece pot duce la încălcarea dreptului la liberă exprimare. Legile împotriva defăimării şi insultei nu trebuie utilizate pentru a reduce la tăcere comentariile critice şi ironiile din spaţiul media, stipula Adunarea Parlamentară a CE.
Axa Rusia – Turcia
Legi penale care interzic insultele aduse instituţiilor de stat, guverne, parlamente şi autorităţi publice, în general, sunt în vigoare în 16 state OSCE: Andorra, Austria, Belgia, Cipru, Germania, Grecia, Italia, Liechtenstein, Luxemburg, Monaco, Olanda, Polonia, Portugalia, Spania, Turcia, Vatican. De asemenea, există şi state în care legile penale interzic atât insultele aduse statului, cât şi instituţiilor de stat: Austria, Italia, Germania, Polonia, Portugalia, San Marino, Spania, Turcia. Legi care interzic defăimarea demnitarilor sunt în Armenia, Danemarca, Estonia, Malta şi Rusia. Deşi aceste prevederi există în Codurile Penale, ele nu sunt aplicate activ decât rar, cu câteva excepţii. În Turcia, unde, după o perioadă lungă în care nu au fost înregistrate cazuri penale pentru defăimarea preşedintelui, s-a constatat că preşedintele turc Recep Tayyip Erdoğan s-a folosit de pedeapsa pentru defăimare din ce în ce mai des, arată un grafic al International Press Institute (IPI). Art. 299 din Codul Penal al Turciei prevede o pedeapsă de până la doi ani de închisoare pentru insultă adusă naţiunii turce şi unei serii de instituţii şi a fost folosit împotriva jurnaliştilor, politicienilor, sportivilor, studenţilor, profesorilor universitari ş.a.m.d. neagreaţi de regimul de la Ankara. Erdogan „a reuşit să convingă chiar şi Curtea Constituţională că este firesc să se blindeze împotriva criticilor, astfel că, în decembrie 2016, Curtea s-a făcut că plouă în faţa CEDO şi a decis că art. 299 este constituţional, subliniind interesul legitim al statului de a întâmpina şi pedepsi orice atac asupra demnităţii statului în persoana preşedintelui care este şeful statului şi reprezintă statul”, informează IPI. Totuşi, pedeapsa cea mai grea este în Germania, 5 ani de închisoare, pentru batjocorirea instituţiilor stabilite prin Constituţie. Totodată, Vladimir Putin a emis un decret în mai 2015 prin care a fost întărită interdicţia de a pubica informaţii despre pierderile militare din perioada unui conflict armat. Decretul a fost perceput ca o formă de a limita relatările din presă despre acţiunile armate ale Rusiei în Ucraina şi Siria.
“Există în fiecare ţară legislaţie specifică, unele ţări în care legislaţia este foarte dură, altele în care nu este la fel de dură, dar sunt nişte prevederi şi cred că după ce ne aşezăm puţin trebuie să dăm drumul la o dezbatere serioasă, să vedem dacă şi cum adoptăm o astfel de lege”
Liviu Dragnea, preşedintele Camerei Deputaţilor
Un proiect de lege antidefăimare a fost propus, în urmă cu 10 ani, tot de PSD. Deputatul Eugen Nicolicea propunea atunci pedeapsa cu închisoare de la 1 la 5 ani pentru „comunicarea sau răspândirea prin orice mijloace de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate, dacă fapta este de natură să aducă atingere siguranţei statului sau relaţiilor internaţionale ale României”. La fel ca Dragnea, Eugen Nicolicea dădea tot exemplul fostului ministru al Justiţiei, Monica Macovei, care, spunea el, „a indus în eroare organismele internaţionale despre politica din România”.