Astăzi, pe 31 august, cu ocazia Sărbătorii Limbii Române, este momentul să reflectăm la valorile pe care le poartă această limbă, la istoria ei îndelungată și la unicitatea ei în peisajul lingvistic mondial.
Limba română, moștenitoare a latinei populare, este o limbă care s-a format și dezvoltat pe parcursul a mii de ani, sub influențe multiple, de la limbi precum geto-daca, latina, greaca, turca, maghiara și slavona, până la împrumuturile din franceză, italiană, germană și engleză din perioadele mai recente, o complexă sinteză lingvistică ce conferă limbii române un caracter unic, păstrându-și în același timp identitatea și claritatea expresiei. Unicitatea limbii române se reflectă în vocabularul său bogat și expresiv, capabil să surprindă nuanțele cele mai fine ale gândirii și sentimentelor umane. De la cuvintele vechi, de origine latină, care vorbesc despre continuitatea noastră pe acest pământ, până la neologismele moderne, limba română este un instrument viu, flexibil, capabil să se adapteze realităților vremurilor, fără a-și pierde autenticitatea. Fiecare cuvânt din limba română poartă cu sine o istorie, o poveste, și asta face ca folosirea sa să fie o adevărată artă.
Frumusețea limbii române se dezvăluie și prin capacitatea sa de a crea imagini poetice și de a transmite emoții profunde. Poezia românească este un adevărat tezaur de expresii delicate și evocatoare, în care limba devine un mijloc prin care sufletul românesc se dezvăluie în toată splendoarea sa. De la clasicii Mihai Eminescu și Vasile Alecsandri, până la Ana Blandiana și Nichita Stănescu, limba română s-a dovedit a fi un canal ideal pentru manifestarea geniului poetic.
Însă nu doar poezia, ci și proza românească reflectă această bogăție a limbii. Fie că vorbim despre poveștile pline de haz ale lui Ion Creangă, despre realismul social al lui Liviu Rebreanu sau despre fantezia onirică a lui Mircea Eliade, limba română a oferit scriitorilor săi mijloacele necesare pentru a construi lumi complexe și personaje memorabile.
Este important de menționat rolul limbii române în păstrarea identității naționale. În perioadele de ocupație și asuprire, limba română a fost un simbol al rezistenței și al dorinței de libertate, prin intermediul limbii păstrându-se tradițiile, credințele și valorile poporului român, devenind astfel un liant puternic între generații. puternic între generații. În acele vremuri grele, când granițele țării erau trasate cu sabia, iar identitatea națională era amenințată, limba română a fost fortăreața spirituală în care s-au refugiat valorile și aspirațiile unui popor dornic de libertate. În biserici și școli, în familii și în comunități, limba română a fost păstrată și transmisă cu grijă, devenind o formă de rezistență culturală, nefiind doar un mijloc de comunicare, ci un simbol al continuității și al apartenenței la o națiune care refuza să fie învinsă. În paginile cronicilor și ale literaturii, în cântecele populare și în poveștile transmise oral, limba română a menținut vie memoria colectivă și conștiința identității naționale.
După fiecare încercare prin care a trecut, limba română a ieșit mai puternică, mai bogată, îmbrățișând cu înțelepciune influențele culturale externe fără a-și pierde esența. În perioada pașoptistă, de exemplu, renașterea națională s-a bazat pe redescoperirea și promovarea limbii române ca simbol al unității și al identității naționale, iar scriitori și intelectuali de seamă, precum Ion Heliade-Rădulescu, Gheorghe Asachi și Vasile Alecsandri, au militat pentru modernizarea și unificarea limbii și pentru ca aceasta să devină un instrument de coeziune națională, capabil să exprime idealurile de independență și progres ale poporului român.
Astăzi, limba română continuă să fie un element esențial al identității noastre, liantul care ne unește pe toți, indiferent de locul în care ne aflăm în lume.
”Limba noastră e singura noastră patrie” spunea Nichita Stănescu, iar aceste cuvinte sintetizează cel mai bine relația profundă dintre poporul român și limba sa pe care suntem datoti să o prețuim și să o onorăm în fiecare zi.
Cu ocazia Sărbătorii Limbii Române, trebuie să ne amintim nu doar frumusețea și bogăția sa, ci trebuie să fim și conștienți de responsabilitatea pe care o avem de a o păstra și de a o transmite generațiilor viitoare, căci fiecare cuvânt rostit sau scris în românește este o dovadă a iubirii noastre pentru această limbă, un omagiu adus strămoșilor noștri și un cadou pentru cei ce vor veni după noi.