Atât Donald Trump, cât și Kamala Harris și-au prezis victoriile în ultima zi a campaniei lor, derulată la începutul săptămânii în Pennsylvania și în alte state-cheie, cu electorat indecis.
Întreaga campanie a fost marcată, de altfel, de răsturnări spectaculoase de situație: două tentative de asasinat și o condamnare penală pentru candidatul republican, precum și ascensiunea surprinzătoare a vicepreședintelui SUA în fruntea listei democraților, după ce actualul șef al Casei Albe, Joe Biden, în vârstă de 81 de ani, renunțase la candidatura pentru realegerea sa, sub presiunea propriului partid.
Din martie, s-au cheltuit peste 2,6 miliarde de dolari pentru a influența votul alegătorilor, în ceea ce numeroși analiști au anticipat a fi cea mai strânsă bătălie electorală din istoria Americii.
Cu toate acestea, sondajele de opinie arătau la unison, chiar înaintea alegerilor, că Trump, 78 de ani, și Harris, 60 de ani, se aflau practic la egalitate.
Incertitudine până în ultima clipă
Tot analiștii anticipau că este foarte posibil ca învingătorul să nu fie cunoscut decât după câteva zile sau chiar săptămâni de la votul de marți, în principal deoarece Trump a anunțat deja că va lupta până la capăt în cazul unei înfrângeri, așa cum a procedat, de altfel, și în 2020.
În plus, rezultatele inițiale din orele de după închiderea urnelor ar putea să nu fie hotărâtoare. Statele își decid propriile proceduri electorale, iar ordinea în care acestea numără voturile anticipate, voturile prin corespondență și voturile din ziua alegerilor variază pe hartă - la fel ca și rapiditatea cu care anumite orașe, comitate și regiuni își raportează rezultatele.
După încheierea alegerilor din Statele Unite, voturile sunt numărate în fiecare stat, imediat după închiderea urnelor. Ora închiderii variază însă de la un stat la altul, iar diferențele de fus orar din SUA înseamnă că, pe coasta de Est, buletinele de vot sunt numărate, în timp ce alegătorii din state precum Alaska și Hawaii încă mai votează.
Certificarea rezultatelor alegerilor este efectuată la nivel de stat de către secretarul de stat sau guvernator, iar procedurile și termenele sunt diferite.
Victoriile la limită ar putea duce și la renumărarea voturilor. În statul-cheie Pennsylvania, de exemplu, ar fi necesară o renumărare, dacă există o diferență de jumătate de punct procentual între voturile exprimate pentru câștigător și învins, avertizau analiștii politici, la începutul acestei săptămâni. În 2020, marja a fost puțin peste 1,1 puncte procentuale.
Mai mult, anul acesta, peste 100 de procese preelectorale au fost intentate deja de către republicani, inclusiv contestații privind eligibilitatea alegătorilor și corectitudinea listelor cu aceștia.
Alte scenarii care ar putea provoca întârzieri includ orice neregulă legată de alegeri, în special la secțiile de votare.
De obicei, câștigătorul este declarat în seara alegerilor, dar, în 2020, a fost nevoie de câteva zile pentru numărarea tuturor voturilor.
În anul respectiv, victoria a fost anunțată pentru Joe Biden la patru zile după scrutinul din 3 noiembrie, după ce rezultatul din Pennsylvania a fost confirmat. În schimb, în 2016, Hillary Clinton și-a recunoscut înfrângerea în fața lui Trump chiar în dimineața de după alegeri.
Perioada de după alegeri este cunoscută sub numele de tranziție, dacă există o schimbare de președinte. Aceasta oferă timp noii administrații să anunțe membrii cabinetului și să facă planuri pentru noul mandat.
În 6 ianuarie 2025, voturile electorale vor fi numărate oficial în cadrul unei sesiuni comune a Congresului, iar președintele Senatului va anunța rezultatul alegerilor.
Președintele depune oficial jurământul în 20 ianuarie 2025, în cadrul unei ceremonii care are loc pe treptele clădirii Capitoliului din Washington DC. Va fi cea de-a 60-a ceremonie de începere a unui mandat prezidențial din istoria SUA.
Voturi cruciale
În mod paradoxal, deși câştigătorul alegerilor prezidenţiale din SUA guvernează o naţiune de peste 330 de milioane de locuitori, observatorii politici estimau că, aproape sigur, scrutinul de anul acesta va fi decis de numai câteva zeci de mii de alegători - o mică parte a populaţiei - din doar câteva state.
Şi asta pentru că în doar şapte dintre cele 50 de state se ducea o luptă pe viață și pe moarte, restul fiind adjudecate deja de către democrați sau de către republicani, după cum arătau mai toate sondajele de opinie.
Dintre cele şapte state indecise, aşa-numitele „swing states”, Pennsylvania, cel mai populat, se distingea drept statul cel mai probabil să decidă numele următorului preşedinte al SUA. Acesta oferă nu mai puțin de 19 voturi ale electorilor, mai multe decât oricare alt stat indecis.
De altfel, strategiile electorale ale candidaţilor au reflectat această realitate. Majoritatea cheltuielilor publicitare şi a evenimentelor de campanie au fost îndreptate către aceste state indecise, care oscilează între cele două mari partide politice americane.
Existau şapte state care ar fi putut vota fie pentru Harris, fie pentru Trump, la 5 noiembrie: Michigan, Pennsylvania, Wisconsin, Arizona, Georgia, Nevada şi Carolina de Nord.
Michigan, Pennsylvania şi Wisconsin au constituit un „zid albastru” pentru candidaţii democraţi, timp de o generaţie. În 2016, Trump a câştigat însă la mustaţă în toate cele trei state, ceea ce i-a asigurat victoria asupra democratei Hillary Clinton.
Patru ani mai târziu, democratul Joe Biden a câştigat preşedinţia, după ce a triumfat în Michigan, Wisconsin şi Pennsylvania, obţinând totodată victorii surprinzătoare în Georgia şi Arizona, două state care, în mod tradițional, votau cu republicanii.
Înaintea alegerilor de marți, dacă fiecare stat, în afară de statele indecise, ar fi votat aşa cum era de aşteptat, vicepreşedinta Harris ar fi primit 226 de voturi electorale, iar Trump ar fi avut 219, rămânând astfel în joc restul de 93 de voturi, din totalul celor 538, puse la bătaie la nivel național.
„Învingătorul ia totul”
Spre deosebire de sistemele electorale cu care europenii sunt obișnuiți, în Statele Unite președintele țării nu este ales prin vot direct. Cetățenii votează, însă opțiunile lor nu se contabilizează la nivel național în dreptul candidatului favorit, ci decid atribuirea numărului total de electori dintr-un stat federal, unuia sau altuia dintre candidați.
Altfel spus, este vorba despre aplicarea principiului „învingătorul ia totul”: dacă un candidat este votat de majoritatea alegătorilor dintr-un stat, automat el „câștigă” toți electorii acelui stat.
Conform sistemului american, pentru a deveni președinte, un candidat trebuie să obțină cel puțin 270 de voturi din cele 538, câte numără Colegiul Electoral din SUA.
Fiecare stat american oferă un număr de voturi din cele 538, proporțional cu populația pe care o are. Spre exemplu, California oferă 55 de electori, Texas, 38, în timp ce Virginia, doar 13. Electorii au libertatea de a vota pentru oricare dintre candidaţi, însă, în realitate, aceştia depun un jurământ prin care se obligă să-şi acorde votul candidatului ales de către cetățenii statului respectiv.
Dacă, spre exemplu, în Texas, un candidat obține 50,1% în urma scrutinului popular, toate cele 38 de voturi ale electorilor texani merg la el.
În acest fel, candidatul care obține cele mai multe sufragii la nivel național, dar nu câștigă în state cu cei mai mulți electori, poate pierde cursa prezidențială, așa cum s-a întâmplat în cazul candidatei democrate Hillary Clinton, în 2016. Marele beneficiar de atunci al sistemului de vot indirect a fost chiar Donald Trump, care obținuse cu trei milioane de voturi mai puțin la nivel național.
În alegerile din anul 2000, candidatul democrat Al Gore, cu 48,4% din votul popular, a pierdut în fața republicanului George W. Bush, care obținuse 47,9% din sufragiul popular.
De altfel, contestatarii sistemului cu electori invocă faptul că acesta se îndepărtează de principiul „un om, un vot” și oferă aceste exemple concrete, în care un candidat prezidențial a câștigat votul popular la o diferență semnificativă în fața adversarului, dar a pierdut pentru că nu și-a asigurat suficienți electori, sufragiile acestora fiind, în ultimă instanță, singurele care contează.
În cazul improbabil în care niciun candidat nu întrunește majoritatea de cel puțin 270 de electori, Camera Reprezentanților se întrunește de urgență pentru a alege președintele. O reuniune similară a Senatului alege, în acest caz, vicepreședintele.
Rusia și-a băgat coada și în aceste alegeri
Cu câteva ore înainte ca milioane de americani să meargă la urne, serviciile de informații americane avertizau că Rusia răspândește știri false pentru a crea percepția că oficialii din statele-cheie - cele șapte cu electorat indecis - se pregătesc să comită diverse acte de fraudă electorală.
„Influenceri care au legătură cu Rusia produc videoclipuri și creează articole false pentru a submina legitimitatea alegerilor și a insufla alegătorilor teamă în privința procesului electoral. Ei sugerează că americanii folosesc violență unii împotriva altora din cauza preferințelor politice.”, se precizează într-o declarație comună transmisă de Biroul Directorului de Informații Naționale, FBI și Agenția de Securitate Cibernetică și Infrastructură a DHS.
„Ne așteptăm ca elemente ruse să lanseze conținut fabricat cu aceste teme până în ziua alegerilor și în zilele și săptămânile de după încheierea scrutinurilor.”, mai transmite comunicatul.
Articole false postate și distribuite de agenții de influență ruși susțineau că oficialii americani din statele cu electorat indecis plănuiau fraude cu buletine de vot, atacuri cibernetice asupra infrastructurii electorale și utilizarea de „tactici” pentru a „submina încrederea publicului în corectitudinea alegerilor SUA și a alimenta diviziunile între americani.”, mai arată documentul.
Acești agenți de influență ruși urmăresc, parțial, să convingă publicul american că violența legată de alegeri se răspândește și să bage astfel frica în electorat.
În Arizona, influencerii ruși au creat și răspândit un fake news, care susține că oficialii au creat buletine de vot false și au schimbat listele alegătorilor pentru a o favoriza pe candidata democrată, Kamala Harris. „Secretarul de stat din Arizona a transmis deja că videoclipul este fals.”, arată comunicatul.
„Așteptăm ca influencerii ruși să lanseze conținut fabricat suplimentar pe aceste teme până în ziua alegerilor și în zilele și săptămânile de după închiderea scrutinurilor.”, mai avertizează serviciile de informații americane.