Pacienții bucureșteni cu COVID-19 sunt trimiși în provincie, iar cei din provincie sunt aduși în Capitală, ambulanțele sunt blocate cu transportul lor între spitale, bolnavi de plămâni sunt tratați de ortopezi, iar doctorii se văd nevoiți să dea oxigen cu porția. Sunt doar câteva aspecte ale „haosului generalizat” din sistemul medical, asupra cărora atrage atenția prof. dr. Cristian Băicuş, de la Spitalul Colentina din Capitală.
Șeful Secţiei Medicale II din cadrul Spitalului Colentina a explicat, într-o postare pe pagina sa de Facebook, de ce „spitalele dedicate COVID sunt o idee proastă” și care este situația, în prezent, în una dintre cele mai mari unități medicale din țară.
Medicul consideră că transformarea „Colentinei” în spital suport COVID „a fost o bătaie de joc evidentă la adresa unui spital universitar cu tradiție, din partea diriguitorilor”.
După ce, în prima parte a pandemiei, cele mai multe secții au stat mai mult goale, începând din luna octombrie, de când numărul de cazuri grave de infectări cu coronavirus este mult mai mare, pacienții sunt internați pe secții în care cadrele medicale nu au competența de a gestiona aceste cazuri.
„Au ajuns pacienți cu afectare pulmonară medie în secții de ortopedie și chirurgie, de exemplu, unde este evident că personalul medical nu avea competența maximă pentru a gestiona aceste cazuri. De fapt, cred că ar fi ajuns câte o secție chirurgicală de fiecare tip (generală, ortopedie, urologie etc) pe întreg Bucureștiul, și nu sacrificate spitale întregi pentru secțiile de ATI și pneumologie (eventual medicina internă), de care, de fapt, era nevoie!”, spune dr. Băicuș, adăugând că bolnavii „sunt grămadă sub oxigenoterapie pe la UPU-ri, așteptând câte un loc care apare uneori prin alte orașe!”.
Salvarea ajunge după 48 de ore
Mai mult, „din cauza haosului generalizat (cu transport de pacienți bucureșteni în provincie și a celor din provincie în București, sau pur și simplu cu transportul prin București între spitale COVID/non-COVID/domicilii/dialize), nici nu există salvări, astfel încât se întârzie câte o zi-două transportul la domiciliu al unor pacienți gata de externare și, astfel, se mențin locuri blocate în loc să fie disponibilizate pentru pacienți noi, care au nevoie de ele, explică medicul. În același timp, alți pacienți se plâng acasă de dispnee, iar „salvarea ajunge la ei după 48 de ore (doar așa am învățat să le spunem: izolați-vă acasă, luați-vă saturometru și, dacă lucrurile se înrăutățesc, sunați la 112!)”.
Mai mult, medicul avertizează că, din cauza faptului că instalația de oxigen a Spitalului Colentina nu a fost proiectată pentru un necesar atât de mare, sunt perioade în care doctorii de aici nu pot furniza tot oxigenul de care este nevoie: „Astfel încât încercam să-l raționalizam și pe acesta…”
„Au rechiziționat spitalele pentru suport COVID doar că să aibă paturi de numărat, și fie că în incompetența lor nu s-au gândit, fie chiar nu le pasă, cum și de cine sunt îngrijiți acești pacienți pe paturile unor secții chirurgicale, de exemplu. Pentru ei, și paturile, și pacienții, și medicii nu sunt decât niște numere”, concluzionează Prof. dr. Cristian Băicuş de la Spitalul Colentina.