Importurile de mâncare ale României - ţară cu un potenţial agricol remarcabil - au atins, în 2019, recordul istoric de 7,5 miliarde de euro, mai mult decât dublu faţă de importurile similare din anul crizei, 2009 (3,3 miliarde de euro). Iar printre produsele agricole cumpărate din străinătate se numără sortimente care la noi sunt tradiţionale ca brânza, caşul, tomatele, ouăle, grâul, porumbul şi chiar apele minerale, plus lâna, arată statisticile oficiale analizate de Jurnalul.
Totalul importurilor României a fost, în 2019, de 86,9 miliarde de euro, din care 7,8%, adică 7,5 miliarde de euro, au reprezentat alimentele, băuturile, tutunul şi animalele vii, arată datele comunicate ieri de Institutul Naţional de Statistică (INS). Pentru comparaţie, în urmă cu 10 ani - când şi agricultura, şi întreaga economie au mers prost, fiind în plină criză mondială - importurile alimentare însumau doar 3,3 miliarde de euro.
Dar nu numai valoarea importurilor alimentare este frapantă, ci şi conţinutul „coşului” de produse pe care le cumpărăm de la străini. Potrivit datelor centralizate la Departamentul de Comerţ Exterior (DCE) din cadrul Ministerului Economiei, în România anului 2019 (primele 10 luni, ultima raportare) au fost aduse de peste graniţă produse agricole care la noi se găsesc la tot pasul. Câteva exemple:
- brânzeturi şi caşuri – 71.294 de tone, valorând 227,1 milioane de euro, în creştere cu 15,9%
- grâu – 722.341 de tone, valorând 132,7 milioane de euro, în creştere cu 22,5%
- porumb – 520.111 tone, valorând 139,3 milioane de euro, în creştere cu 37,7%
- tomate – 65.872 de tone, valorând 78,2 milioane de euro, în creştere cu 5%
- ape minerale – 151.518 tone, valorând 106,3 milioane de euro, în creştere cu 18,8%
- lână – 7.921 de tone, valorând 114,4 milioane de euro, în scădere cu 1,9%.
Potrivit DCE, în primul trimestru din 2019 au fost consemnate şi importuri de cartofi (65.564 de tone, în valoare de 21,6 milioane de euro, în creștere cu, atenție, 132,2%!), ceapă, usturoi şi praz (39.029 de tone, în valoare de 21 de milioane de euro, în creștere cu 141,6%) şi fructe „tradiţionale”, la noi, ca mere, pere sau gutui proaspete (46.381 de tone, în valoare de 20,1 milioane de euro).
Desigur, avem şi exporturi surprinzătoare, cele mai interesante dintre acestea fiind bananele. Explicaţia: România este un hub regional, în sensul că citricele sosite pe mare în ţara noastră sunt apoi exportate în ţările vecine, noi având doar calitatea de hub regional şi apărând, astfel, ca exportatori.
De ce importăm mâncare
Motivele pentru care o ţară ca România - capabilă să hrănească cel puţin 50 de milioane de oameni - importă tot mai multă mâncare, şi încă din cea tradiţională, sunt multiple. Primul este incapacitatea de a depozita pe termen mediu (din toamnă până în primăvară) recoltele de peste an. Imediat ce se consumă producţia agricolă din câmpiile ţării - producţie care, e adevărat, creşte an de an, la egal cu marile ţări europene - suntem nevoiţi să cumpărăm din import cele mai banale produse, pentru că infrastructura de depozitare nu acoperă nici măcar o treime din capacitatea necesară. Alt motiv: prețurile mici, marketingul intensiv, cantitățile suficiente la livrare și calitatea prezentării - susținute puternic în statele de unde importăm - îi determină pe comercianții mai mici și mai mari de la noi să prefere alimentele din import în detrimentul celor românești. Iar condițiile drastice de calitate și de cantitate, impuse (pe bună dreptate, dar uneori exagerat) de marii retaileri, reduc până spre zero accesul producătorilor români în supermarketurile din România.
Deocamdată, importurile noastre de mâncare cresc și iar cresc, mai ales în primele 3-4 luni din an, când producția locală este natural zero, iar depozitele locale sunt - nenatural, de data asta - și puține, și goale.
În ultima vreme, chiar și locuitorii din mediul rural se aprovizionează cu alimente din import, din hipermarketurile de la oraș, iar marile lanțuri de retail se extind agresiv către zonele rurale.