Astăzi, 21 ianuarie 2020, în ziua în care va fi înmormântat unul dintre cei mai geniali printre cei buni, Dan Andrei Aldea, voi spune o poveste despre acest om deosebit de delicat, sensibil și demn de a fi luat ca exemplu în deceniile ce urmează: ca Om și mai ales ca Muzician desăvârșit.
Prin 1977, vara, pe Litoralul românesc, am fost transportat de unicul Mercedes al TVR spre a-mi căuta o trupă „de litoral”, pentru a mă escorta, pe post de figuranți. De fapt totul ieșea de pe banda înregistrată cu zile în urmă; Playback – full. Proiectul avea să fie prima înregistrare în culori a TVR, sub titlul: „Legendele Olimpului”. Mă simțeam onorat să-mi pot alege eu trupa de figuranți. După ce am colindat prin numeroase cluburi și restaurante cu trupe live, seara dăduse peste noi și am ajuns la ultimele cinci minute de program ale grupului Sfinx… Pe atunci, ora de „stingere” era la ora 10 seara, în mod excepțional era ora 12, cu mari „pile”... Am intrat în sala în care răsuna piesa „If you leave me now”, cântată de grupul Sfinx – solist: Dan Andrei Aldea!
Am rămas înmărmurit: nu știam până atunci că este posibil așa ceva în România!... Perfecțiune tehnică și interpretativă a unei piese hit al grupului Chicago. Vocea lui Dan Andrei Aldea m-a dat gata; eu, care primeam, la locul natal, Mediaș, mulți artiști consacrați ai zilelor noastre, din motivul „Mă, e un puști de 14 ani care cântă Uriah Heep, Queen, Deep Purple etc. – sună ca originalul”. Normal, fusesem în Occident la vârsta de 12 ani și mi-am dat seama imediat unde sunt punctele culminante în expresia rock a Occidentului. Eu, care la vârsta aia mă simțeam „cel mai cel”, am rămas cu gura căscată, urmărindu-l pe Dan Andrei Aldea și grupul extrem de profesionist Sfinx. Cei de la TVR și-au dat seama că-mi place la nebunie și imediat m-au întrebat: „Îi vrei pe ei?”. Chiar dacă eram la o vârstă fragedă, îmi dădusem seama ce se întâmpla acolo de fapt: Eu eram „programat” de către regim pentru a reprezenta România în străinătate - ce avea să culmineze, mai târziu, cu detenția mea politică, la vârsta de 19 ani. Trupele „de restaurant” erau mai prejos față de acest proiect al meu, condiționat de regimul de atunci. Răspunsul meu final a fost: „Nu e chiar așa… nu-mi plac chiar așa de mult…!”. A urmat selecționarea altei trupe. Adevărul însă a fost altul: Mi-ar fi fost cea mai mare rușine să apelez la așa valori muzicale pe post de figuranți pentru un puști din Mediaș care a fost selectat de oficialități pentru o carieră internațională. Acea întâmplare mi-a sugerat idei și impulsuri până astăzi… Dan Andrei Aldea are un loc veșnic în inima mea. El mi-a demonstrat: Da, se poate! Inspirat de Dan Andrei Aldea, am reușit să fac proiecte precum „The Dacians” (Dacii), pe care îl voi lansa anul acesta, cu trupa mea de Rock înființată anul trecut, la București; și „Zamolxe” – Ways to heal and to LIVE, pregătit pentru anul viitor.
Astăzi, dragă Dan Andrei Aldea, am să deslușesc un mic secret între noi doi! Mulți Români m-au îndemnat, în repetate rânduri: „Trebuie să lucrezi cu Dan Andrei Aldea – are idei similare cu tine…! Îi este la fel de mare dor de Țară ca și ție!”. Iartă-mă, dragă Dan! Aș fi vrut din inimă acest lucru, însă viața exaltantă a unui muzician Român în Occident nu mi-a dat impulsul necesar și timpul de a te vizita la München. În afară de asta, noi doi am fost și vom fi solidari ideii de Autenticitate și Individualitate în muzică și în Artă, în general. Doar atât: Mi-aș fi dorit și, totodată, voi regreta întotdeauna că n-am reușit să facem ceva pentru România iubită, împreună, Live pe scenele plaiului natal. Atât pot să recuperez: să te onorez printr-un cântec, special pentru tine și toți cei care au plecat din țară, împinși de soartă: „Acasă – Coming home” (in living memory of Dan Andrei Aldea).
Erau alte vremuri pe-atunci: Dictatura Comunistă, represiuni la adresa expunerii părerii, pericolul de detenție pentru cel mai mic apel împotriva regimului… Pe vremea aceea mai existau, în număr extrem de restrâns, niște personalități în arta românească, oameni care luptau, în ciuda tuturor pericolelor și problemelor create. De exemplu: doar prin cântatul în limba engleză sau cântând piese din repertoriul Occidentului, oamenii își puteau pierde statutul social, ba chiar puteau fi exmatriculați din școli, universități sau dați afară de la locul de muncă și închiși în detenții de unde unii nu mai apăreau niciodată. Ce vremuri… îmi aduc aminte de o piesă numită „When the going gets tough, the Tough get going!” a cântărețului de pop Billy Ocean. Drept să spun, eu mă simțeam tare și îmi întruchipasem la modul de împrumut acest mesaj de la piesa muzicală din topul Angliei.
De unde luam acest curaj nebun? Am să fac un apel, aici, mai ales pentru colegii din domeniul muzicii românești care aveau aspirații asemănătoare celor proprii... Forța asta tinerească provenea în primul rând de la dragostea părinților, indiscutabilă la orice punct de acțiune…; din ochii oamenilor care îmi dădeau dreptate pentru ținuta abordată: de a fi un Rebel absolut, până la capăt, cu riscul de a-mi pierde viața. În faze culminante am fost intitulat „Reîncarnarea lui Draculea” – expresie care-mi dăduse mai mult spor la toate „alea”… Bineînțeles că și lecturile neamurilor din Occident m-au influanțat, la rândul lor, întru atâta că-mi dădusem seama că mai exista și altceva… Fiind considerat de presă „Copilul nostru Minune”, am fost selectat și trimis în Occident, pentru a reprezenta România comunistă, dar într-un sens mai adânc: pentru imaginea creată astfel în favoarea conducerii de atunci...
Rocker devenit legendă a anilor ’70-’80, luptător pentru libertatea de exprimare și disident, Manfred Michael Seiler este unul dintre sașii din Transilvania care s-au stabilit în Germania și și-au continuat cariera acolo. Manfred se poate lăuda cu realizări notabile, atât în activitatea muzicală, cât și în viața socială a comunității în care trăiește de câteva decenii. Și nu a uitat niciodată să promoveze România, pe care o consideră țara mamă. Face în continuare proiecte care promovează imaginea sașilor și a României în Germania și în alte țări europene.