Astăzi, se împlinesc 88 de ani de la naşterea lui Iosif Sava, clavecinist şi pianist al mai multor formaţii de muzică de cameră, excepţional muzicolog, inegalabil realizator de emisiuni de radio și televiziune, remarcabil scriitor.
Trăieşte clipa însemna pentru Iosif Sava preţuieşte clipa. Emisiunile lui rivalizau cu cele ale lui Leonard Bernstein. Avea o bucurie în ochi atunci când vorbea despre marii compozitori şi în special despre Bach. Se apropia cu dragoste de invitaţii săi, ştia să-i facă să vorbească, să-şi deschidă sufletul. Ştia să spună Adevărul chiar şi în perioada în care acest lucru era interzis. Ştia să conducă dialogul cu personalităţile culturale ale timpului cu suveranitate. Era un om de o cultură enciclopedică, dar, în acelaşi timp, de o rară modestie. Muncea imens. La terminarea emisiunii, telespectatorii nu aveau impresia că au pierdut timpul, ci că au asistat la un dialog al inteligenţelor. Invitaţii lui depănau cu dragoste poveşti uimitoare. Emisiunile sale, în care opiniile pro şi contra se intersectau în zgomot de săbii, erau incendiare.
De altfel, în volumele Lista lui Sava, publicate de Doina Uricariu, sunt incluse personalităţile româneşti de la Seratele sale muzicale. Şi astăzi este o adevărată plăcere să răsfoieşti aceste pagini. Aşa cum spunea Iosif Sava, vor rămâne generaţii care îşi vor reaminti cum le-a format gustul.
Memoria sa stăruie în amintire prin mărturisirile emoţionante ale celor care apăreau în emisiunile sale: Augustin Buzura, Zoe Petre, acad. Răzvan Theodorescu, acad Nicolae Cajal, Alexandru Paleologu şi Dan Grigore, Ana Blandiana, Octavian Paler, Petru Creţia, Mircea Albulescu, Nicolae Breban, Andrei Şerban, Nicolae Manolescu, Leopoldina Bălănuţă, Horia Andreescu şi Cristian Mandeal, Ion Caramitru, Cristian Tudor Popescu, Ioana Celibidache, Constantin Bălăceanu Stolnici, Dinu Săraru, Radu Lupu, Ilinca Dumitrescu, Marina Constatinescu, Luminiţa Vartolomei, Părintele Galeriu…
Spiritul tutelar al emisiunilor muzicale
Producţiile lui Iosif Sava au reprezentat rampe de lansare pentru muzicieni, politicieni, oameni de artă, actori, medici…
Îmi spunea într-un interviu: „După mine, vor rămâne generaţii care îşi vor aminti că le-am format gustul, le-am dat repere, elemente de axiologie culturală”.
Cu certitudine, Iosif Sava lipseşte şi celor care l-au iubit, şi celor care nu l-au iubit. El îşi conducea cu pasiune ascultătorii spre lumea minunată a sunetelor pe claviaturile timpului.
A fost şi călăuza mea pe teritoriul muzicii, l-am avut colaborator ani de zile, dar am avut şi bucuria de a-l intervieva.
Aşteptam cu nerăbdare Seratele sale muzicale de la Televiziunea Română, spaţiul în care intelectualii puteau să se exprime. Mă bucuram atunci când Marghit Sava, omul care l-a divinizat, îmi dădea câte un telefon să-mi aducă aminte de el. Am avut bucuria să o întâlnesc şi la ultima ediţie a Festivalului George Enescu, când venise la Bucureşti din America, unde locuieşte împreună cu fiul lor, şi am depănat amintiri despre Iosif Sava. Avea lacrimi de emoţie pe obraji.
Aşa cum afirma marea Doamnă a culturii româneşti, acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga: „A luptat pentru cultură într-un chip pe care eu nu l-am mai întâlnit. El trăia cultura în ipostaza ei muzicală. A iubit muzica, aş spune nebuneşte. A trăit prin ea, a respirat-o. De acolo de sus, sufletul lui – sunt convinsă – este înconjurat de îngeri muzicanţi”.
Muzica este dincolo de viaţă şi de moarte
„Iosif Sava era cel care îşi imagina o cultură doar cu papion şi frac, cu busturi de bronz ca decoruri, cu respectabilitate, era un om cu o viziune aristocratică asupra culturii, pe care o transforma, în fiecare emisiune şi cu orice prilej, în ceva extrem de viu. Spirit tutelar al seratelor muzicale, a reuşit să impună emisiuni culturale de radio şi televiziune care au educat generaţii de tineri în atmosfera muzicii culte. Iosif Sava, un munte de om, cu o voce gravă şi o manieră inconfundabilă a rostirii, este cel care a dat culturii noastre pre şi postrevoluţionare un sens profund, întruchipând, cu pasiune, rafinament şi eleganţă aparte, tot ceea ce a însemnat respectul profund pentru valori”.
Remember Iosif Sava
Iosif Segal, pe numele său la naştere, a văzut lumina zilei la 15 februarie 1933, la Iaşi, fiind descendent al unei familii de muzicieni profesionişti evrei, a căror activitate se întindea de-a lungul a 400 de ani. Tatăl său avusese şapte fraţi, toţi cu rezultate notabile în muzică, bunicul său absolvise Conservatorul din Iaşi, fiind, pentru o vreme, unul dintre colaboratorii lui Gavriil Musicescu, iar străbunicul fusese unul dintre primii absolvenţi ai aceluiaşi Conservator, întemeiat de Alexandru Ioan Cuza.
În anul 1939, la vârsta de doar 6 ani, Iosif Sava cânta la orga bisericii catolice din Iaşi.
Iosif Sava a studiat muzica, viola şi pianul, la şcoală şi la liceu. În anii 1944-1945 a studiat la Conservatorul Municipal din Iaşi, în perioada 1945-1947 a frecventat cursurile Academiei de Muzică „George Enescu“ din Iaşi, iar în anii 1947-1949 a studiat la Institutul de Artă din Iaşi.
În perioada 1949 – 1951, a fost colaborator al ziarului „Opinia” din Iași.
În 1951 se mută la Bucureşti, şi începe activitatea de colaborare ca editor muzical la Radiodifuziunea Română, a lucrat şi la ziarul Scânteia Tineretului – la secţia de ştiinţă şi cultură -, unde a avut ocazia să întâlnească mari personalităţi ale timpului, şi în paralel, în perioada 1951 – 1955, a studiat la Facultatea de Filosofie de la Universitatea Bucureşti.
Din anul 1958 începe să scrie cronici muzicale, fapt care marchează începutul drumului său către inima publicului larg. Acela a fost şi anul morţii tatălui său, căruia îi făgăduise că nu va uita niciodată muzica…
Între anii 1962 – 1966, a studiat la Conservatorul „Ciprian Porumbescu“ din Bucureşti, cu Constantin Constantinescu (teorie și solfegiu), Achim Stoia (armonie, contrapunct, forme muzicale) şi George Pascu (istoria muzicii, muzică de cameră).
În anul 1968 se transferă la Radiodifuziune, iar începând cu anul 1972, a realizat aici programul săptămânal Invitaţiile Eutherpei, dar, în paralel, a realizat şi emisiunile Cronica muzicală şi Viaţa muzicală în actualitate.
Din anul 1972, a fost membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (UCMR).
În perioada 1974 – 1987, a fost clavecinist şi pianist al mai multor formaţii de muzică de cameră, precum Ars Rediviva, Quodlibet Musicum și Consortium Violae, şi a fost partener de muzică de cameră al multor soliști români de marcă. A realizat turnee artistice în Bulgaria, Germania, Italia, Țările de Jos, Spania, Elveția, Cuba și U.R.S.S.
În anul 1980 şi-a început activitatea la televiziune, pe programul 2 al TVR, unde a realizat săptămânal emisiunea Serata muzicală TV, un ciclu de emisiuni extrem de apreciat, un forum de discuție cu cei mai reprezentativi oameni de cultură români, gravitând în jurul muzicii, dar cu trimiteri la politica culturală și la problemele contemporaneității. Emisiunea a fost scoasă din grilă între anii 1985 – 1990 şi s-a încheiat în mai 1998.
În perioada 1990-1993, Iosif Sava a fost redactor-șef al Departamentului de Muzică din TVR, iar din 1993 până în 1998, a îndeplinit funcţia de redactor-șef al redacției culturale TVR. În mai 1998, Iosif Sava a fost îndepărtat din Televiziunea Română, prin pensionare intempestivă.
Iosif Sava, Ultimul jurnal
„După 30 de ani de radio şi televiziune, în care nu am lipsit o săptămână, s-a renunţat la mine cu atâta uşurinţă. Aceasta este marea mândrie a vieţii mele: glasul meu nu a lipsit nici o săptămână de pe posturi, chiar atunci când, 4 luni am fost în spital – la ora 11 am fost operat şi seara trimiteam banda la Radio. Despărţirea a fost bruscă şi inechitabilă“ – mărturisea gazetarul într-un interviu.
În 1998, emisiunea sa a fost mutată pe postul Pro TV şi, ulterior, pe Acasă TV, sub titulatura Salonul muzical Acasă – Lista lui Sava, însă indiferent de titlulatură, seratele sale sunt considerate cele mai valoroase emisiuni culturale pe care l-a cunoscut televiziunea, în România, până astăzi.
A fost recompensat cu o serie întreagă de premii şi distincţii, între care Premiul Academiei Române, șase Premii ale UCMR, patru premii ale Asociației Profesioniștilor de Televiziune din România, Premiul Colegiului Criticilor Muzicali – în anul 1980, Premiul Revistei Actualitatea muzicală, Premiul I – în 1981 – și Premiul pentru activitatea deosebită de critic muzical – în 1983 – la Festivalul Național „Cântarea României”, Premiul Centrului Internațional Ecumenic pentru Dialog Spiritual „Pamfil Șeicaru”, în 1996.
Iosif Sava a fost un scriitor prolific, scriind peste 50 de cărţi şi peste 6000 de articole şi studii în presa din ţară şi străinătate. Câteva din volumele ce poartă semnătura remarcabilului om de cultură sunt Ghid de operă: explicarea acţiunii scenice a 140 lucrări a 86 compozitori, în colaborare cu Gabriela Constantinescu, Daniela Caraman Fotea, Grigore Constantinescu, București, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, 1971, Istoria muzicii universale în date, în colaborare cu Petru Rusu, București, Editura Muzicală, 1983, Idealurile lui George Enescu. Șase decenii pe estrada Ateneului: amintiri în colocviu – 2 volume, în colaborare cu Alexandru Rădulescu, București, Editura Muzicală, 1984/1985, Eminescu și muzica, în colaborare cu Zoe Dumitrescu Bușulenga, București, Editura Muzicală, 1989, sau Mică enciclopedie muzicală, în colaborare cu Luminița Vartolomei, Craiova, Aius, 1997. Dar şi Amintirile muzicienilor români, Muzica şi zgomotul lumii, Sonorităţi americane, Variaţiuni pe o temă de Chagall, Muzica sub reflectoare, Jurnal muzical german, Şi marii muzicieni au fost copii, Muzică şi politică, Eminescu şi muzica, Jurnal pe portative, Claviaturile timpului, Patima muzicii, Ultimul jurnal, Muzica la sfârşitul mileniului, Simfonia destinului, Muzica şi spectacolul lumii…
La 12 iulie 1998, o ocluzie intestinală l-a obligat să se interneze de urgență în Clinica de Chirurgie din cadrul Spitalului Universitar București, a urmat o intervenție chirurgicală de urgenţă, care a reuşit, însă o infecţie nosocomială postoperatorie avea să îi aducă sfârşitul.
A trecut la cele veşnice la 18 august 1998, la Bucureşti, la doar 65 de ani, fiind înmormântat la Cimitirul Filantropia din capitală. Au trecut de atunci 23 de ani în care deriva societăţii româneşti s-a accentuat. Modelele autentice sunt marginalizate, reperele morale sunt atacate.
În semn de preţuire, numele lui Iosif Sava a fost atribuit, postum, unei piațete de lângă Universitatea Națională de Muzică București, aflată la intersecția străzilor Dr. Sion, Șipotul Fântânilor, Ion Brezoianu și Poiana Narciselor, unde a fost amplasat un bust al muzicologului.
Din septembrie 1998, Fundația ACCUMM organizează Stagiunea muzicală „Iosif Sava”, găzduită de Muzeul Municipiului București.
La Radio, una din cabinele în care îşi monta emisiunile îi poartă numele.
În anul 2005, Școala de muzică și arte plastice nr.1 din București a primit numele de „Iosif Sava” în memoria marelui muzicolog român și se află în parteneriat cu fundația ce-i poartă numele şi care şi-a făcut un ţel din sprijinirea tinerilor muzicieni.