O încăpere cu podele din lemn, mobilier sărăcăcios, un cuier-pom şi gratii la ferestre. Pe perete, o manivelă de maşină de cusut. Vizitatorul o învârte şi aude furie, lacrimi, revoltă. O altă roată, de stropitoare de vie: mişcarea ei face să curgă momente-cheie din istoria colectivizării unei gospodării din Neamţ. În casa rechiziţionată, pe vremuri, de comunişti, invitaţii trec dintr-o cameră într-alta şi descoperă fenomenul care a schimbat organic România.
În comuna Tămăşeni, Neamţ, casele şi anexele care au aparţinut ţăranului cu stare Petre Bulai, luate cu japca de comunişti şi transformate în magazinul Cooperativei de Consum şi în sediul Miliţiei, spun acum o poveste. Povestea care a stat la temelia transformării, nu în bine, a ţării şi a poporului român. Unii şi-o amintesc ca şi cum ar fi fost ieri, alţii o primesc cu mirare sau cu o ridicare din umeri.
Răni încă vii
„Muzeul răspunde la o mulţime de întrebări”, spune Iulian Bulai, nepotul lui Petre şi preşedinte al Asociaţiei Memorialul Colectivizării din România, sub egida căreia s-a deschis instituţia. „De ce ruralul din România arată altfel decât ruralul din Vest, de ce această gaură neagră, numită colectivizare, a stopat progresul, antreprenoriatul şi a dus la o lipsă de grijă faţă de spaţiul public. Haosul din agricultură, haosul retrocedărilor, incapacitatea noastră, ca ţară, de a fi lideri cu resursele pe care le avem... Dacă, pe parcursul a 45 de ani, îi iei omului responsabilitatea directă, avem societatea actuală”.
Ideea de cooperare în agricultură nu e respinsă, precizează Bulai „Muzeul arată însă de ce, după ’90, nu s-au unit ţăranii pentru a lucra pământul împreună. Pentru a vindeca aceste răni, trebuie să le vizualizăm şi apoi să ne confruntăm cu ele”.
Un demers unic
Practic, episodul colectivizării unei singure gospodării din Neamţ e extrapolat la nivelul întregii ţări, într-un demers unic, care încearcă să atingă toate dimensiunile fenomenului. Au fost elaborate în acest sens diverse strategii de design şi curatoriale. „Spunem povestea personală a celor care au locuit în casa aceea şi, pe fundal, e povestea colectivizării în date şi fapte – evenimente istorice, care au marcat toată perioada respectivă”, arată arhitectul şi curatorul Constantin Goagea. „Asta m-a dus cu gândul la două tipuri de instalaţii, acele manivele pe care le învârţi ca să derulezi povestea bunicului lui Iulian, sau ca să auzi înregistrări din arhiva Fundaţiei Academia Civică, cu oameni relatând ce s-a întâmplat la colectivizare. Efectul e chinestezic – există şi informaţia, dar şi sunetul, şi tactilul”.
Propagandă şi realitate
Muzeul e structurat în 18 spații distincte, fiecare cu o temă specifică. Deocamdată, au fost abordate primele trei teme, „Cote”, „Casa” și „Pământul”. Celelalte – „Pâine”, „Furie și Revoltă”, „Agitatorii” ş.a.m.d. – urmează a fi tratate pe măsură ce se găseşte finanţare.
Propaganda e pusă faţă-n faţă cu realitatea: există şi varianta oficială a colectivizării, cu decupaje şi fotografii din ziar – poze triumfaliste, cu ţărani fericiţi, în atitudini regizate şi-n port popular de paradă –, şi cea necosmetizată. Tabloul idilic e dezminţit de imagini documentare, în care se observă clar năuceala de pe chipurile ţăranilor, când semnează actele prin care îşi cedează tot avutul colectivei.
Cu duşmanul în casă
„Muzeul Colectivizării nu te dădăceşte, îţi stârneşte curiozitatea şi te îndeamnă să descoperi singur, pe măsură ce-l parcurgi şi interacţionezi cu exponatele”, spune curatorul Constantin Goagea. „E fără texte pe pereţi: îţi cauţi informaţiile şi le găseşti. Există documente, dar şi lucruri foarte personale ale oamenilor care au trăit acele vremuri”.
Una din camere, spre exemplu, e despre faptul că în acel loc organele de ordine şi-au făcut sediu. „Bunica lui Iulian s-a dus la porumb şi, când s-a întors, a fost luată pe sus şi dusă la Miliţie – adică, chiar la ea acasă”, arată Constantin Goagea.
Vizitele se fac la cerere, cu un mesaj pe pagina de Facebook Muzeul Colectivizării din România.
Proiectul a fost iniţiat de Asociația Memorialul Colectivizării din România, cu asociaţia parteneră „Muşatinii” Roman. Curatori sunt Cosmina Goagea, Justin Baroncea, Constantin Goagea, Dragoș Neamu, designul muzeal şi dezvoltarea de sisteme interactive fiind concepute de Zeppelin Design. De partea legată de istoric s-a ocupat Virgiliu Țârău.