Reluarea s-a petrecut la începutul săptămânii, după ce ministrul israelian al Justiției, Yariv Levin, anunțase, în weekend, că starea de urgență decretată pentru tribunalele israeliene a luat sfârșit. În urma atacului Hamas, instanțele încetaseră să mai audieze cazuri care nu erau considerate urgențe.
În acest context, premierul israelian revine acum, cel puțin teoretic, în boxa acuzaților. Netanyahu nu a participat la audierea de luni, dar va fi probabil chemat să depună mărturie în timpul procedurilor de apărare, programate pentru primăvară.
Netanyahu a fost acuzat de luare de mită, fraudă și abuz de încredere la sfârșitul anului 2019, devenind astfel primul prim-ministru israelian care a fost pus sub acuzare în timpul mandatului.
Premierul, în vârstă de 74 de ani, este bănuit că a primit de la o serie de persoane extrem de bogate un important volum de cadouri, în valoare de circa 176.000 de euro, sub formă de trabucuri, sticle de şampanie şi bijuterii, între 2007 şi 2016. El a mai fost pus sub acuzare în alte două cazuri.
Netanyahu a negat toate acuzațiile și susţine că a acceptat doar cadouri de la prieteni, fără să le fi cerut. El consideră că este victima unei „vânători de vrăjitoare”.
Agățat de putere
Dramele juridice ale lui Netanyahu au umbrit politica israeliană timp de aproape o jumătate de deceniu. Acestea au fost considerate de mulți drept adevăratul motiv al campaniilor furibunde declanșate de premier împotriva sistemului judiciar al țării și a presei independente.
Foarte probabil și problemele cu Justiția s-au aflat la baza eforturilor intense ale lui Netanyahu de a rămâne la putere și de a obține imunitate, determinându-l pe actualul premier să pună la cale o revenire spectaculoasă în funcție, după alegerile din 2022, în fruntea celei mai radicale coaliții de dreapta din istoria Israelului.
Acum, Netanyahu poate fi forțat să demisioneze doar dacă este condamnat, ceea ce s-ar putea întâmpla peste ani de zile.
Cu tunurile pe premier
În urma atacului din 7 octombrie, poziția lui Netanyahu a devenit și mai fragilă. Furioși și traumatizați de atacul sângeros al Hamas, în care insurgenții radicali au ucis peste 1.200 de oameni și au răpit, de asemenea, aproximativ 250 de persoane, israelienii au cerut insistent măsuri dure.
În același timp, numeroși israelieni îl acuză pe Netanyahu că nu a făcut nimic pentru a preîntâmpina cea mai sângeroasă zi din istoria statului evreu și sunt extrem de iritați de încercările premierului de a pasa întreaga responsabilitate instituțiilor însărcinate cu apărarea și securitatea țării. Fricțiunea vizibilă dintre cabinetul lui Netanyahu și familiile îndurerate ale ostaticilor a atins, de asemenea, o coardă sensibilă în societatea israeliană.
În ultimele zile, protestatarii au revenit să picheteze reședința lui Netanyahu, cerând cu insistență demisia acestuia. Sondajele de opinie arată că majoritatea israelienilor doresc ca acesta să plece fie imediat, fie de îndată ce încetează ostilitățile din Gaza.
Luni, liderul opoziției, Yair Lapid, a cerut din nou demisia premierului. „Cel care a eșuat nu poate merge mai departe!”, a postat Lapid, pe rețelele de socializare. „Cel al cărui nume este asociat cu dezastrul și a pierdut încrederea armatei și a poporului ar trebui să facă singurul lucru decent care i-a mai rămas de făcut și să plece!”, a mai scris el.
Lapid a ocupat pentru scurt timp funcția de prim-ministru, în 2022, în cadrul unei coaliții anti-Netanyahu, care, în cele din urmă, s-a prăbușit. Zilele trecute, el le-a spus reporterilor că, dacă s-ar fi întors situația și Netanyahu nu ar fi fost la putere, acesta din urmă ar fi cerut „capul lui Lapid pe o tavă”.
De asemenea, Lapid a avansat posibilitatea de a intra într-un guvern de uniune națională condus de partidul Likud, al lui Netanyahu, dar în absența actualului premier. Fostul prim-ministru Ehud Barak s-a alăturat, la rândul lui, corului de critici, declarând la postul britanic „Channel 4” că, „într-o țară normală, Netanyahu ar fi demisionat deja, încă din 8 octombrie”.
Acum, în mijlocul unei crize de neimaginat, Netanyahu luptă din greu pentru ceea ce a mai rămas din cariera lui politică. El încearcă, în același timp, să învingă Hamas într-o manieră ce ar putea fi considerată „categorică”.
Sfârșitul jocului pe ambele fronturi pare însă extrem de periculos pentru șeful cabinetului israelian. Experții politici se întreabă cum ar putea supraviețui Netanyahu în funcție, după conflictul militar, în condițiile în care chiar și veneratul prim-ministru Golda Meir a trebuit să se retragă de la putere, după șocul Războiului de Yom Kippur, din 1973.
Mai mult, s-ar putea dovedi foarte dificil pentru Israel să obțină genul de victorie categorică, imaginată de aliații de extremă dreapta ai lui Netanyahu. Dreapta israeliană speră nu doar la o victorie în Gaza, ci și la o cucerire totală a acestui teritoriu.
Iritare externă, la cote maxime
După ce a bombardat nordul Fâșiei Gaza, Israelul continuă acum campania sa militară în sudul teritoriului asediat. Numărul tot mai mare de morți și distrugerile pe scară largă au înfuriat însă toate guvernele arabe și i-au îngrijorat pe aliații occidentali ai Israelului.
În weekend, președintele francez, Emmanuel Macron, a pus la îndoială faptul că „distrugerea totală a Hamas” este „posibilă”. El a estimat că o astfel de sarcină ar necesita un război derulat timp de un deceniu.
La rândul lor, oficialii americani speră că Israelul își va modera operațiunea militară în câteva săptămâni. Reprezentanții Casei Albe l-au avertizat pe Netanyahu, cerându-i să limiteze victimele civile. Solicitarea Washingtonului nu a avut însă efecte concrete prea mari.
Concomitent, administrația Biden încearcă, în privat, medierea unui aranjament postbelic. În acest context, Netanyahu a apărut în dezacord cu diplomația americană, care dorește ca Autoritatea Palestiniană să se întoarcă și să guverneze Gaza.
Netanyahu a exclus anterior această posibilitate, în timp ce guvernul său a prezentat congresmenilor din SUA planuri de a forța guvernele arabe să-i primească pe palestinienii din Gaza.
Totuși, în timp ce luptele sunt în plină derulare, nu există o imagine clară a ceea ce dorește de fapt statul evreu, după încheierea războiului.
Israelienii spun că nu vor să se întoarcă la o ocupație a Fâșiei Gaza, dar discută despre măsuri dure de securitate, cum ar fi crearea unei zone tampon de-a lungul graniței cu statul evreu și accesul forțelor israeliene în teritoriu, în timpul unei perioade de tranziție, care ar diminua autonomia locuitorilor din Gaza.
Administrația Biden se opune însă ferm oricăror restricții privind modul în care locuitorii din Gaza își pot folosi teritoriul. Casa Albă vrea ca forțele israeliene să predea responsabilitatea pentru asigurarea securității Fâșiei Gaza unor forțe internaționale, agreate de către națiunile arabe.
Unii dintre aliații de coaliție ai lui Netanyahu văd însă lucrurile cu totul diferit și au cerut în mod public ca Gaza să fie depopulată de palestinieni. Astfel, deși premierul israelian a sperat să rămână în istorie ca liderul care a încheiat acorduri de normalizare între Israel și o serie de monarhii arabe, aceste guverne ar putea considera că este prea toxic să trateze îndeaproape cu un stat evreu condus de Netanyahu și de aliații săi de extremă dreapta.
O dependență pe cale de dispariție
Timp de un deceniu și jumătate, coexistența incomodă dintre premierul israelian, Benjamin Netanyahu, și extremiștii din Hamas s-a transformat într-o simbioză paradoxală. Actualul prim-ministru a depins de gruparea islamistă, iar aceasta, de deciziile liderului de la Ierusalim. Acum, atât Netanyahu, cât și Hamas par să fi ajuns la capăt de drum.
Netanyahu a tolerat tacit ani de zile existența Hamas în Gaza. Schisma facțiunii radicale de aici cu Autoritatea Palestinienă, aflată la conducere în Cisiordania, a distrus unitatea mișcării naționale palestiniene și a subminat impulsul existent pentru o soluție cu două state, în care Israelul ar coexista cu un stat palestinian independent, scenariu de neacceptat în viziunea dreptei israeliene.
Netanyahu a contribuit astfel la susținerea acestui status quo, permițând transferul de fonduri din Qatar către Gaza, printre alte măsuri menite să ușureze presiunea asupra grupului islamist. Acum, acest aranjament ar putea duce la dispariția sa de pe scena politică.
„A fost o alianță ciudată, care și-a urmat cursul.”, remarca recent istoricul israelian Adam Raz. „Acum, Hamas nu va mai forma guvernul în Gaza și, în același timp, cred că putem presupune că Netanyahu se apropie de finalul carierei sale politice.”, mai afirma el.