Guvernul va lansa astăzi un document strategic intitulat „România competitivă: un proiect pentru o creştere economică sustenabilă”. Noua strategie va stabili „ariile prioritare şi măsurile concrete care trebuie întreprinse în vederea atingerii obiectivului de creştere economică sustenabilă”. Guvernul porneşte această construcţie bazându-se însă pe o fundaţie extrem de şubredă care, pe termen lung, nu poate asigura o creştere economică reală.
România se confruntă deja cu grave probleme legate de forţa de muncă şi de şomaj, iar statisticile arată că sărăcia extremă se va extinde, în special în mediul rural. Politicile sociale ale guvernelor de după 1989, care au văzut în ajutoarele sociale o cale facilă de corupere a electoratului sărac şi mai puţin instruit, cele două noţiuni merg, de fapt, în tandem, au reuşit să transforme România într-un stat asistenţial. Dacă luăm în calcul abandonul şcolar în creştere, cu efectul său imediat - o forţă de muncă necalificată, sistemul sanitar deficitar şi depopulat de cadre cu pregătire superioară, precum şi un aparat bugetar tot mai stufos şi evident, mai birocratic, avem tabloul complet al fundaţiei pe care se va ridica viitoarea arhitectură a României.
Statul se reformează doar în teorie
Dacă la sfârşitul anului 1989 România avea circa opt milioane de angajaţi, acum a ajuns să mai numere doar 4,676 milioane cu contracte de muncă. În primul trimestru al acestui an, rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 20-64 ani a fost de 64,5%, cu 5,5% mai puţin faţă de ţinta naţională de 70% stabilită în contextul unei alte strategii naţionale - Strategia Europa 2020. Pe de altă parte, reforma aparatului de stat, clamată de toţi premierii, s-a amânat mereu. Din numărul total al angajaţilor, aproape 1,2 milioane de români sunt bugetari, dar la aceştia mai trebuie să-i adăugăm pe cei care lucrează în companiile şi regiile unde statul este acţionarul majoritar, precum şi în autorităţile de control ale diverselor pieţe. O zonă în care, deşi statul este acţionarul majoritar, nu mai există niciun control privind salarizarea. Fiecare face ce vrea, de multe ori ascunzându-şi dezmăţul salarial în spatele sintagmei „noi ne autofinanţăm”. Nimic mai fals, pentru că în spatele acestei autofinanţări stau taxele impuse agenţilor economici care, într-o formă sau alta, se regăsesc în facturile lor către populaţie, mai ales dacă vorbim de zona serviciilor (energie, telefonie, apă, asigurări, finanţe etc.).
Luxul de a lucra la stat
În ultimii ani tentaţia unui loc de muncă la stat a devenit tot mai vizibilă, în condiţiile în care statul, rupt de orice performanţă economică şi în lipsa unor evaluări reale a angajaţilor săi, s-a dovedit a fi mult mai darnic cu salariaţii. La nivelul anului trecut, salariul mediu brut lunar a fost în sectorul bugetar de 2.837 lei, în timp ce în sectorul privat a fost de 2.447 lei. Această tendinţă inversată se va menţine şi în anii următori.
La nivelul anului 2019, Comisia Naţională de Prognoză estimează pentru sectorul bugetar un salariu mediu brut de 3.634, în timp ce în sectorul privat ar urma să ajungă la 3.114 lei.
Pe lângă nivelul mai bun al salarizării, atractivitatea unui loc la muncă la stat este dată şi de confortul acestuia (un program fix, un contract de muncă pe durată nelimitată, diverse prime şi sporuri care se negociază printr-un contract colectiv de muncă, protecţia sindicatului etc.)
Abandonul şcolar, în creştere
Despre reforma sistemului de învăţământ ni se tot vorbeşte. S-au făcut proiecte de reformă, comisii prezidenţiale, au fost semnate pacte între partide, dar rezultatele, în sensul dorit, nu se văd. În schimb, România este pe locul trei în UE în ceea ce priveşte abandonul şcolar.
Potrivit Eurostat, la nivelul anului trecut, 18,9% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani au renunţat să mai urmeze o formă de învăţământ.
Coborând grupa de vârstă, vedem că abandonul şcolar în ciclul gimnazial şi liceal este tot de 18%, în condiţiile în care media europeană este de 11,1%. Alternativa sistemului de învăţământ profesional, pe care tot mai mulţi angajatori o cer pentru că nu mai au de unde lua forţă de muncă calificată, este de-abia la început. Sistemul de învăţământ superior nu este adaptat la economia de piaţă, iar mulţi tineri termină o facultate mai mult pentru CV. De cele mai multe ori tinerii care performează cu adevărat preferă să părăsească România la terminarea facultăţii, unii chiar în timpul ei, atraşi de un salariu mult mai bun şi, nu în ultimul rând, de o societate care apreciază şi răsplăteşte performanţa. La noi încă se răsplăteşte impostura, iar la stat sistemul de pile şi relaţii este mai înfloritor ca oricând, el fiind promovat la cel mai înalt nivel, cel politic.
Înscrişi din start pe lista asistaţilor social
Practic, prin abandonarea timpurie a şcolii, o categorie importantă de tineri îşi ratează şansa de a avea un viitor mai bun. În cazul lor nu mai putem să vorbim despre o forţă de muncă calificată. Ei vor fi viitori şomeri sau, în cel mai fericit caz, vor avea acces doar la meserii foarte prost plătite. Aceste persoane vor fi cele care vor îngroşa rândul asistaţilor social, iar asta va însemna alocaţii bugetare tot mai mari în anii următori. Dacă se vor angaja vor avea salariul minim pe economiei şi vor cotiza foarte puţin la sistemele de sănătate şi de pensii.
O societate în care cei mai mari angajatorii îşi plătesc personalul cu salariul minim pe economie ( eventual şi bonuri de masă), cum deja se întâmplă, nu va putea niciodată să aibă un sistem public de pensii sustenabil.
Statul nu încurajează munca
Potrivit INS, România are circa şase milioane de persoane beneficiare de diverse drepturi băneşti din sfera ajutoarelor sociale. La ceea ce produce economia reală, este o cifră care nu ne poate duce decât spre dezastru. Cea mai importantă cotegorie o reprezintă copiii, dar trebuie spus că foarte mulţi dintre aceştia se regăsesc în familiile în care părinţii nu lucrează sau nu au nicio calificare pentru că au părăsit şcoala de timpuriu. Statistica ne arată că în Bucureşti se plătesc cele mai multe ajutoare de handicap - 60.182, în judeţul Prahova sunt cei mai mulţi beneficiari de ajutor de încălzire - 22.696 de persoane, în judeţul Suceava se plătesc cele mai multe alocaţii pentru susţinerea familiei - 15.204 familii beneficiază de ea, iar în judeţul Dolj se plătesc cele mai multe venituri minime garantate - 15.394 de beneficiari.
Câştigul salarial mediu brut lunar
Categorie 2015 2016 2017 2018 2019
Bugetari 2.837 3.231 3.367 3.501 3.634
Creşterea procentuală faţă de anul anterior 10 13,95 4,2 4% 3,8
Privat 2.447 2.636 2.789 2.948 3.114
Creşterea procentuală faţă de anul anterior 7,8 7,7 5,8 5,7 5,6
Ajutoarele sociale plătite de stat Nr. de persoane Suma
Alocaţia pentru susţinerea familiei 280.000 428 lei/lună
Venit minim garantat 247.617 465 lei/lună
Ajutor de încălzire 218.725 262 lei/lună
Ajutor de handicap 733.805 variabil
98,584 miliarde lei a cheltuit statul în 2014 cu ajutoarele sociale.