Descoperirea confirmă ceea ce mulți iubitori de animale suspectau deja: pisicile chiar știu cine ești... după cum miroși.
Cum a fost realizat experimentul
Echipa de cercetători a testat 30 de pisici domestice, expunându-le la tuburi din plastic care conțineau bețișoare îmbibate cu mirosul corporal al stăpânului (colectat de sub axilă, din spatele urechii și dintre degetele de la picioare), al unei persoane necunoscute și un tub gol, ca element de control.
Rezultatul a fost clar: pisicile au petrecut mai mult timp adulmecând mirosul străin decât cel al stăpânului sau tubul gol. Acest comportament sugerează că mirosurile necunoscute le trezesc mai mult interesul, în timp ce mirosurile familiare sunt deja „înregistrate” în memorie.
Pisicile folosesc nările diferit
Interesant este că cercetătorii au observat un comportament olfactiv specific: la început, pisicile adulmecau mirosurile necunoscute cu nara dreaptă, apoi treceau la cea stângă pe măsură ce deveneau familiare cu mirosul. Acest detaliu sugerează că pisicile pot folosi diferite emisfere ale creierului în funcție de tipul de informație pe care o analizează, așa cum se întâmplă și la câini, păsări sau pești.
Personalitatea pisicilor influențează reacția la miros
Proprietarii au completat și un chestionar despre comportamentul și personalitatea animalului lor. Astfel, s-a constatat că masculii mai anxioși sau cu un temperament mai „ciudat” adulmecau fiecare tub de mai multe ori. În schimb, pisicile mai sociabile păreau mai relaxate în timpul testului. În cazul femelelor, personalitatea nu a influențat comportamentul.
Cercetătorii au observat și că, după adulmecare, pisicile aveau tendința să se frece de obiecte – un comportament de marcare specific, ceea ce indică faptul că adulmecarea precede frecarea, în cadrul unui proces exploratoriu.