„Ce înseamnă tren metropolitan? Înseamnă că dacă locuieşti în Ilfov şi lucrezi în Bucureşti (…), te urci în trenul metropolitan şi cobori la Gara de Nord sau în Pipera, sau la AFI Cotroceni. Înseamnă un metrou care circulă la suprafaţă, cu toate avantajele pe care le are metroul. Avantajul este că avem deja infrastructura CFR existentă” – Nicușor Dan, în urmă cu o săptămână.
„Dom’le, ăsta ce visează noaptea, zice ziua. O fi în capul lui, că în realitate e imposibil. De unde infrastructură CFR, că aia a dispărut de prin ’90?” – patron de firmă aflată pe unul din tronsoanele propuse de edil.
În campania electorală pentru funcția de primar general, Nicușor Dan a bulversat electoratul: ca la Paris, o să deschidă și la București un tren ușor, de suprafață. Și-a prezentat ideea în stradă, pe loc viran, cu o bucată de linie ferată în cadru de televizor. Planul a prins, candidatul a fost ales. Apoi s-a lăsat liniștea.
După un an de la alegeri, primarul a dat un prim semn: a făcut conferință de presă să anunțe că a pus pe hârtie schema trenului. Potrivit planurilor, „metropolitanul” ar trebui să folosească fostele linii industriale ale Bucureștiului – cele care brăzdau platformele de fabrici, de la periferie spre centru. În timp însă, fabricile au dispărut, multe dintre linii s-au „șters”. În locul lor s-au construit parcuri, blocuri, sedii de instituții sau complexe comerciale.
„Răzoare - Veseliei” este un tronson important în magistralele lui Nicușor Dan. Traseul apare în proiect ca legătură spre Bucur Obor, Progresul și Militari. Există doar o singură problemă: „trenul lui Nicu” nu are pe unde să umble. Din vechea linie nu au mai rămas nici 200 de metri de șină. Dacă s-ar construi acum – respectandu-se schițele edilului – oamenii ar urca în tren cam din biroul adjunctului Serviciului de Pază și Protecție și ar coborî, la cap de tronson, în curtea clanului Ștoacă, cel care controlează Ferentariul.
De la Răzoare, fix pe sub blocuri
Intersecția de la Răzoare arată chiar a cap de linie de tren metropolitan, ca un fel de Gara de Nord: aglomerație, cerșetori și multă mizerie. Din linia industrială de odinioară – cea pe care se bazează primarul – nu a mai rămas decât o bucată ce taie intersecția. Acum vreo 20 de ani, șoferii blestemau restul de linie în draci, pentru că tăia roata, pe lat, ca un cuțit. Pe urmă, la asfaltări, linia a făcut valuri cât să rupă și janta.
Bucata de linie vine dinspre „nodul lui Dan” – punctul unde, pe proiect, se intersectează magistralele. Doar că acolo e ridicat, proaspăt, sediul SPP. Peronul n-ar avea loc nici mai departe, pentru că locul e ocupat de Poliția de Frontieră cu o clădire babană. Plus antenele speciale. Mai la dreapta, spațiul e îngustat de Facultatea de Electronică, la stânga, nici vorbă să pui trenul: e Cotroceniul. După intersecție, bucata de nici 20 de metri de șină dispare sub un gard. De acolo e beton gros și adânc. Mai răsare un pic mai încolo, dar doar pe o bucată pe care să faci trei pași.
„Treceau marfarele printre fabrici”
Bărbatul se holbează la bucata de linie. „Ce tren? De care? Pe unde? Du-te dom’le d-aci”. Are o companie care vinde material de construcții, e de mult în zonă. Știe de linie, a prins-o când era mai tânăr, când „treceau marfarele dinspre Jilava spre Militari, printre fabrici”. Planul primarului general i se pare o tâmpenie: „Ascultă! Ăsta, ce visează noaptea, zice ziua. Idei crețe, ca și freza. O să meargă trenul, da, sunt sigur, dar la noapte, când o să se bage în pat”, râde omul de „trenul lui Nicu”. Pe urmă arată cum merge linia mai departe: nu mai există. Pe traseu s-a construit un bloc de zece etaje.
13 Septembrie. Ori sapi adânc, ori dărâmi cartiere
„Panduri” ar fi a doua stație, potrivit traseului liniei de tramvai ce trece în paralel, peste drum. Aici, călare pe proiect este un șantier. Cel de la pază – brunet, cu bicepsul cât capul – râde printre găurile de la incisivi. „Bosule, cred că se face tren aici. Că au adus unii șine!”. Afirmația produce mirare și printre muncitorii care se pregătesc să tragă la betoane. Paznicul e sigur pe el, arată către niște boscheți crescuți în timp. Acolo, zace o stivă de metal. Probabil, ascunsă după ce a fost săltată din altă parte. „Era o dubă. Au aruncat astea și au plecat. Eu așa am crezut… că face linie aici”, mai zice omul și se retrage în baraca lui. Muncitorii râd. Și de „prostul de la pază” și de ideea primarului. „Ca să circule trenul pe aici, ar trebui să se facă tunel mare. Că e adâncă fundația. Pe margini nu are cum să facă. Sunt cartiere întregi de dărâmat”, se crucesc oamenii.
Mai departe ar urma stația „13 Septembrie”. Cu ghinion: nu-i linie de tren rămasă nici cât să faci de-o haltă. Calea ferată industrială a dispărut de mult, pe locul ei sunt înșirate ateliere și clădiri. Fix în intersecția ce taie șoseaua către Palatul Parlamentului a mai rămas o lucire de șină. În rest, un pic alături, teren pregătit pentru construcții. Cică or să se ridice blocuri înalte aici. „Trenul lui Nicu” îl irită pe unul care a coborât din tramvai: „Să dea căldură în case. Să dea apă caldă. RATB-ul a rămas ca pe vremea lui Ceaușescu, chit că a promis tot felul. Uite ce ruginătură e ăsta”. Vagonul – import Cehoslovacia, de acum vreo 50 de ani – e tramvaiul liniei 25. Scârțâie și zdrăngăne urât peste restul de „industrial”. Nemulțumitul e grăbit: „N-a făcut nimic de când a luat Primăria. Ne aburește. Doar gura de el. Tren metropolitan, auzi, ptiu!”.
„Urmează stația Veseliei, cu peron pe partea Ștoacă”
La vechea stație Inox, „metropolitanul” primarului Dan ar trebui să oprească, poate, la „lactate”. Ori la „mezeluri”. Căci pe unde trecea linia industrială e un mare centru comercial. Mai departe, pe calea spre cap de linie „Veseliei”, „trenul lui Nicu” ar trece printre pisici, televizoare și blugi. Este acolo, acum, un mall cu magazine cu de toate. Următoarea stație a tronsonului visat de edilul Capitalei ar fi „Rahova”. O bucată de șină iese pe sub un gard ce a fost al fabricii Vulcan și rupe intersecția cu Trafic Greu. La o palmă de peticul de linie se vede un capac de canalizare, semn că pe undeva, pe dedesubt, trece rețeaua nereparată a Bucureștiului, aia de se înfundă la o ploaie mai zdravănă. Linia se mai vede pe o porțiune mică, unde taie din platforma unei benzinării. Pe urmă dispare cu totul. Pe acolo unde era linia și pe unde ar vrea primarul Nicușor Dan să facă linia „metropolitanului”, acum sunt blocuri și un loc de joacă.
Penultima stație ar fi „Spătaru Preda”. Doar bătrânii își mai aduc aminte de linia industrială care era aici. În rest, nici urmă de șine. Doar o parcare lungă, care anunță că vine marginea de Ferentari. Capăt de linie: Veseliei. Vestita stradă este, conform desenelor primarului general, stație comună pentru trei magistrale de „metropolitan”. Locul e plin de istorie; mai toate marfarele încărcate cu semințe de floarea soarelui – care urmau să fie descărcate la o fabrică de ulei din zonă – erau atacate de hoarde. Prada era prăjită la ceaun și vândută în colț de 114 – școala din apropiere, sau de „Autobuzul” – liceul din Pieptănari. Nostalgia nu bate cu realitatea. Acum, locul e larg, cu facilități pentru construcții. Doar că în „nodul Veseliei” pasagerii ar coborî ori în curtea unor ateliere, ori în bătătura caselor unora de se trag din clanul Ștoacă. Ar exista, totuși, o explicație pentru alegerea Veseliei ca nod feroviar: aici au rămas, în paralel, două linii de cale ferată. E drept, pe nici zece metri. Peste care s-a mai turnat și un drum.
Potrivit estimărilor, doar prima faza a proiectului trenului metropolitan ar costa 600 de milioane de euro.