Fiind unul care, de peste cincizeci de ani, mă străduiesc, după cum mă ajută priceperea, să onorez privilegiul de a face parte din breasla gazetarilor, aș fi dorit să adaug modestele mele gânduri transmise, azi, de Ziua Mondială a Libertății Presei, confraților din mass media scrisă, audiovizuală și, mai nou, din social media, indiferent de crezul lor politic sau religios. Am preferat, însă, ca, în locul unui asemenea mesaj aniversar, să fac public protestul meu categoric față de o incalificabilă încălcare a deontologiei jurnalistice, comisă ieri, în ajunul acestei sărbători a familiei jurnaliștilor. Este vorba despre o postare apărută pe aplicația Google Maps, unde în locul de „Catedrala Mântuirii Neamului” apare formularea „Catedrala Prostirii Neamului”. Blasfemie odioasă pe care o condamnă, în mod public și categoric, din ce în ce mai multe persoane pe respectivul cala sau pe alte canale social-media, dar pe care, însă, până când am scris aceste rânduri, administratorii aplicației nu au retras-o de pe pagină. Invocând, probabil, imperativul liberei exprimări a opiniilor într-o societatea democratică și într-o Românie Europeană.
Motiv pentru care îi invit pe prietenii mei, cititorii, să schimbăm câteva gânduri în legătură cu unui subiect mereu actual și mereu deschis unei largi game de interpretări.Subiect care este și rămâne acesta: ce înțelegem și cum folosim libertatea presei? Din capul locului, admit că, în cazul de față, este vorba despre gestul unui utilizator al aplicației care a profitat, cu rea credință, de libertatea de a-și exprima părerile pentru a transmite un mesaj profund jignitor slujitorilor Bisericii Ortodoxe Române și a comunității ortodoxe din țara noastră. De fapt, o blasfemie în deplinul sens al cuvântului, dacă prin acest termen înțelegem defăimarea unei credințe religioase, a obiectelor și a lăcașurilor sfinte.
Las la o parte împrejurarea că blasfemia s-a petrecut la nici o lună de când catolicii și, apoi, ortodocșii au celebrat Învierea Domnului și pun, deschis, întrebarea: are cunoștință, onor Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații de o asemenea cruntă nemernicie? Întrebare prefect îndreptățită dacă ținem seama de vigilența cu care aceeași autoritate a intervenit în alte cazuri în care a apreciat că anumite canale de presă sau de social media au încălcat normele unei comunicări corecte și decente. Iar, prin aceasta, au denaturat în mod inacceptabil sensul și conținutul noțiunii de libertate a presei. Motiv pentru care s-a dispus sancționarea sau, după caz, închiderea respectivelor canale. Mă refer, desigur, la situațiile înregistrate în această perioadă, în care operează și își produc efectele restricțiile impuse de starea de urgență.
Desigur, blasfemia difuzată pe portalul Google Maps nu încalcă nici-o ordonanță militară în vigoare în această perioadă, dar asta nu înseamnă că putem tolera, fără să reacționăm, să fie jignite, într-un mod atât de abject, religia ortodoxă și marea familie a ortodocșilor din România. Încălcându-se, prin aceasta, însăși libertatea de credință consfințită prin Constituția României. Motiv pentru care, cu tot respectul datorat unei instituții publice din sistemul statului de drept, sesizez Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații asupra acestui caz și îi cer să îl cerceteze cu maximă rigoare și ia toate măsurile ce se impun.
Fac această solicitare, deopotrivă, ca simplu cetățean al României, născut și crescut în această credință, ca și în calitate de ziarist. Calitate în care consider că, găzduind și difuzând un asemenea nenorocit mesaj, portalul Google Maps a încălcat normele deontologice ale breslei noastre. Norme obligatorii atât pentru presa scrisă și audiovizuală, cât și pentru canalele presei alternative. Fac acest demers astăzi,în Ziua Mondială a Libertății Presei, în numele îndatorii care îmi revine și mie, ca de altfel fiecărui ziarist care își respectă nobila profesiune, de a veghea ca nimeni, sub nici-un pretext, să nu mai atenteze la dreptul presei la liberă exprimare- drept consfințit prin instituirea, în anul 1993, de către Adunarea Generală a ONU a Zilei Mondiale a Libertății Presei-, confiscându-l și manipulându-l în scopuri imunde și degradante.