Săptămâna care a trecut a lăsat lumea presei românești fără două personalități remarcabile. Mai întâi,Valentin Damian și, la doar câteva zile, Gheorghe Voicu, ,,în umbră s-au retras, veșminte de pământ luând’’, după cum atât de tulburător mai spunea Lucian Blaga. Iar, de parcă asta nu ar fi fost de-ajuns, obștea noastră are, din nou, a se confrunta cu o seamă de incalificabile acțiuni ale unor indivizi care încalcă în mod brutal normele sale deontologice și, în acest fel, aduc dureroase și nemeritate prestigiului nobilei noastre meserii.
Mă refer, după cum lesne se poate bănui, la scandalul care l-a avut ca protagonist pe Mălin Bot. Nume de referință, dar, din păcate, nu în analele presei noastre cât în cele ale acelei ,,anumite părți a presei’’, cea arondată binomului și,mai nou, a băsiștilor reciclați. Mălin Bot fiind cel care, după ce s-a dat în spectacol la Înalta Curte de Casație și Justiție, agitând cu o cam dubioasă frenezie, spiritele și făcând galerie atunci când Liviu Dragnea a apărut în raza sa de acțiune, după asta, tot el se dă vânat și hărțuit de către dușmanul de clasă, amenințând, la rândul lui, cu darea-n tribunal a unor sau altora. Pentru ca la scurtă vreme după incidente, să îl aflăm, peacelași Mălin Bot, în studioul Realității TV, alături de Ioana Ene Dogioiu, susținându-l cu patimă pe Oreste Teodorescu,atunci când acesta striga ca din gură de șarpe:,,O să fim asasinați! Nimeni nu face nimic, deja este prea târziu!’’ În plus, pentru a fi cât mai credibili pentru comenduirile în slujba cărora prestează, atât Mălin Bot cât și Oreste Teodorescu își aruncă spurcăciunile înspre cei care, până nu de mult, le-au fost colegi de redacție. Confirmând, dacă mai era nevoie?, cât de actuală este zicerea cu mușcatul mâinii care ți-a dat o pâine…
Este evident, cred, pentru orice om cu judecată, cine sunt cei în numele cărora lansează aceste disperate apeluri atât de independentul Mălin Bot și alții de teapa sa! Păi cine altcineva decât co-militanți de aceeași teapă care au bătut atâta monedă pe ideea ,,independenței presei’’ încât până și unii dintre cei cu care au lucrat în alte redacții își fac acum cruce că au scăpat de ei, urându-le, din toată inima, drum bun și cale bătută…
În aceste împrejurări revine în actualitate o întrebare pe care constat cu sinceră bucurie că mai tânăra noastră colegă, Sabina Iosub, o pune, în ,,Jurnalul Național’’, în termeni răspicați și foarte clari:jurnaliști sau activiști? Răspunsul urmând,firește, să îl dăm, fiecare dintre noi, după cum va crede de cuviință. Până atunci,înclin să cred că–tocmai date fiind aceste întâmplări – este nevoie să reluăm discuția despre consecințele puciului dat la Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România de către un grup de ,,jurnaliști cu epoleți’’ și câțiva colaboraționiști ,,în țivil’’. Am mai scris despre acest subiect fierbinte aici, în coloanele ,,Jurnalului Național’’ , dar constat că, din păcate, lucrurile sunt,încă, departe de a reveni la normal. Prin acest termen- ,,normal’’- înțelegând, desigur, că starea de fapte trebuie să fie numai și numai cea stabilită prin norme, adică prin lege. Ceea ce era de așteptat să se realizeze de ceva vreme,în condițiile în care, în ședința din 28 septembrie 2017, Judecătoria sectorului 1 din București a dispus înregistrarea modificărilor în Registrul Special aflat la grefa respectivei judecătorii. Este vorba despre înscrierea în Registrul Special a conducerii UZPR,adică a Membrilor Consiliului Director și ai altor organisme de conducere ale uniunii alese în cadrul Adunării Generale din 8 septembrie 2017. Adunare Generală statutară și reprezentativă a uniunii, dar pe care, într-un comentariu pe cât de vulgar și de otrăvit, pe atât de mincinos, ideologul și strategul grupului de comando care a confiscat, abuziv, sediul, ștampila și cheile UZPR, o etichetează: ,,întrunirea unor simpli cetățeni’’.
Având, așadar, acest temeinic argument, la care se adaugă soluția dată , pe 3 octombrie a c, de către Judecătoria sectorului 1, care admite lipsa calității de reprezentant a pseudo-conducerii uniunii, s-a cerut comandoului cu epoleți,printr-o comunicare redactată, în termeni civilizați și riguroși,să elibereze sediul uniunii din Bulevardul Gheorghe Magheru nr. 28-30, să predea cheile și ștampila și să părăsească sediul ocupat în mod abuziv. Condiții necesare pentru ca, miercuri , 4 octombrie, să se poată desfășura prima reuniune a Consiliului Director și a noilor organisme de conducere ale UZPR. Solicitări la care puciștii au răspuns… cu lacătul pe ușa de la intrare și cu o tăcere de mormânt. Și, desigur, cu un nou val de invective publicare pe paginile personale ale unora dintre ei. Singurul loc unde se mai pot exprima public, de vreme ce, semnificativ de multe canale media cu autoritate și credibilitate nu le mai găzduiesc dejecțiile. În aceste împrejurări, Doru Dinu Glăvan, președintele legal ales al uniunii și reconfirmat de către Adunarea Generală din 9 septembrie, a fost împuternicit să continue acțiunea în justiție până se va ajunge la o soluție definitivă și irevocabilă, așa încât adevăratele și singurele organisme de conducere ale UZPR să își poată exercita calitatea, atribuțiile și mandatul.
Poate că unora dintre cititori, li se va părea cumva forțată sau , poate, neavenită această trimitere la ceea ce se petrece în UZPR la ora actuală, atunci când discutăm despre avalanșa veleitarilor care își trădează demnitatea de gazetar preferând să presteze (contra cost sau doar de amorul artei?!)ca propagandist de drept comun. Sincer să fiu, mie nu mai se pare câtuși de puțin întâmplător faptul că tocmai asemenea veleitari, guralivi și mincinoși, sunt cei care fac jocul murdar al unor anumite grupuri de interese. Grupuri care, încă o dată, își dau arama pe față, adică se dovedesc a fi foarte interesate ca în România, stat democratic, membru al Uniunii Europene și al Alianței Nord Atlantice, să existe doar o uniune de creație a gazetarilor doar cu numele, adică una slabă și înregimentată, la pachet cu o cohortă de pretinși gazetari. Mai pe scurt, numai niște propagandiști docil înregimentați în așteptarea comenzii unice.
Mai pe românește spus: o presă cu botniță și cu… Mălin Bot!