Cine doreşte să facă o călătorie in Evul Mediu românesc nu are nevoie de un tunel al timpului. Din oraşul Brezoi de Vâlcea, adică în Carpatii Meridionali, la confluenţa Lotrului cu Oltul, până în Evul Mediu sunt doar câțiva kilometri de urcuş, cu căruța și apoi cu piciorul sau cu calul.
Intri pe Valea Călineştiului, străbaţi un peisaj de o frumuseţe nepământească, treci pârâul pe malul stâng, făcând echilibristică pe doi buşteni, apoi o iei pieptiş pe o cărăruie care se zăreşte printre conifere şi fagi. Sus, la 850 de metri te întâlneşti cu Evul Mediu: satul Odăile. Numele lui vine de la case, aşa se numesc ele pe-aici, “odăi”. Construite din fag şi lut pe o fundaţie de piatră, compuse dintr-o singură cameră, înaltă de un metru optzeci, cu o suprafaţă de vreo şase metri pătraţi, cu acoperiş de şindrilă, ca în urmă cu şase secole, toate au alături o veghetoare (zisă şi celar) – o mică magazie de provizii şi unelte. În total – aproximativ o sută de odăi, din care doar 20 mai sunt locuite. Pe-aici au mai rămas bătrânii, tinerii şi cei în putere s-au dus să-şi găsească norocul în secolul XXI.
Trăiesc, ca în Evul Mediu, din ce le dă Dumnezeu: cartofi, ceapă, porumb, vaci, capre, oi, poame (pruni, meri, peri), toate naturale. Localnicii povestesc că erbicidarea se numeşte, ca în urmă cu sute de ani, ”târlire” - oferită cu generozitate de târla de animale.
Odăile este singurul sat medieval românesc locuit, o performanţă, dar oamenii nu par pătrunşi de unicitatea aşezării lor. Nu se mişcă şi nu se poartă precum ghizii unui muzeu în aer liber. Asta e chiar viaţa lor, dar, dacă nu vor fi luaţi în patrimoniul UNESCO, Evul Mediu românesc viu s-ar putea să dispară în viitorul previzibil. Minunea este că a supravieţuit, conservându-se singur, pe versantul estic al munţilor Lotrului şi că n-au pierdut nimic din ale lor, le-au păstrat neschimbate, de la case şi unelte, la straie şi obiceiuri. În scoarţa pomilor bătrâni, până şi scrijeliturile urşilor au rămas intacte, ale acelor urşi care altădată veneau până în sat şi se uitau, curioşi, printre ulucile gardului.