Serviciile de informații israeliene – considerate la un moment dat cele mai eficiente din lume – au fost duse de nas de câțiva lideri radicali, care au păstrat un secret total asupra planului lor terorist împotriva statului evreu.
Planul întocmit de o mână de lideri nu a fost cunoscut de cei care urmau să-l pună în aplicare, până în dimineața atacurilor asupra Israelului, în urmă cu o lună.
Primele ordine au fost transmise înainte de ora 4 dimineața. Acestea sunau în felul următor: toți cei care participaseră până atunci la sesiunile de antrenament militar și nu intenționau să se ducă în ziua respectivă la rugăciunile din zori la moscheile lor obișnuite trebuiau să meargă să se roage, scrie publicația „The Guardian”, într-o reconstituire a evenimentelor din 7 octombrie.
O oră mai târziu, când cerul a început să se lumineze deasupra Fâșiei Gaza și congregațiile erau pe punctul să se disperseze, au fost oferite noi instrucțiuni. Și acestea erau extrem de simple, fiind transmise, în principal, din gură în gură: „Aduceți-vă armele și orice muniție pe care o aveți și adunați-vă la punctele stabilite!”.
Cu toate acestea, nimănui nu i s-a spus ce urma să se întâmple. Operațiunea „Al-Aqsa Flood”, cea mai amplă acțiune lansată de Hamas de când organizația islamistă extremistă a preluat controlul asupra Gazei, în 2007, era încă, la ora respectivă, un secret.
Planul fusese pus la punct de câțiva lideri radicali, cu state vechi în Hamas, și era încă necunoscut insurgenților. La rândul lor, în acel moment, nici mult lăudatele servicii militare și de informații ale Israelului nu aveau habar despre intențiile criminale ale organizației teroriste.
De altfel, decizia de a transmite verbal instrucțiuni miilor de militanți Hamas împrăștiați printre cei 2,3 milioane de locuitori din Gaza s-a dovedit una dintre cele mai eficiente măsuri menite să inducă în eroare unul dintre cele mai puternice sisteme de supraveghere din lume și să țină departe de o puternică rețea de spioni orice informație despre ceea ce urma să se întâmple.
Instrucțiuni în cascadă
Instrucțiunile s-au răspândit ulterior în toată Gaza, în cascadă, fiind date mai întâi comandanților „batalioanelor” formate din cel puțin 100 de insurgenți, apoi liderilor de plutoane, care numărau 20 sau 30 de persoane.
De la aceștia, ordinele au fost transmise prietenilor, vecinilor și rudelor, care li se alăturaseră în ultimele luni la exercițiile militare organizate de două ori pe săptămână în zeci de locații din enclavă.
Abia după ce oamenii s-au adunat la punctele de întâlnire stabilite au fost distribuite muniții suplimentare și armament mai puternic. Mulți dintre palestinieni avuseseră pe mână astfel de arme în lunile anterioare, dar le returnaseră comandanților Hamas după fiecare sesiune de antrenament.
În curând, palestinienii aveau să primească grenade de mână și lansatoare de rachete, mitraliere grele, puști cu lunetă și explozibili.
Se făcuse deja ora 6 dimineața, soarele răsărise și se dăduseră ultimele ordine. De data aceasta, instrucțiunile erau scrise: bărbații trebuiau să treacă rapid prin breșele care, în curând, aveau să se deschidă în fața lor, prin dinamitarea sau spargerea unor porțiuni din gardul de 1 miliard de dolari din jurul Gazei. Apoi, ei trebuiau să-i atace pe soldații și civilii israelieni aflați de cealaltă parte.
Relatarea primelor momente ale atacurilor teroriste din 7 octombrie provine din mai multe surse, inclusiv din întâlniri cu oficiali israelieni din serviciile de informații, experți, surse care au văzut rapoartele de interogare ale luptătorilor Hamas capturați, precum și din materiale publicate de organizație extremistă, dar și de armata statului evreu.
Deși multe dintre afirmații sunt greu de verificat, analiști militari cunoscuți și independenți, precum și experți în terorism consideră reconstituirea realizată de „The Guardian” drept una plauzibilă.
Amploarea operațiunii
Amploarea planificării din spatele operațiunii explică parțial multiplele eșecuri ale forțelor de securitate israeliene, care au dus la moartea a 1.100 de compatrioți civili și a 300 de camarazi de arme ai acestora.
Unul dintre factorii care au amplificat tragedia a fost numărul mare de persoane care au trecut gardul. Potrivit unor surse, ar fi vorba despre 3.000 de persoane, inclusiv membri ai Jihadului Islamic, o altă grupare radicală, dar independentă, care nu a fost anunțată în prealabil de operațiunea Hamas. Insurgenții săi s-au alăturat însă atacului, imediat ce au aflat de breșele create în gardul de securitate.
Civilii s-au revărsat, de asemenea, din Gaza, în haosul general, încurajați de răspunsul lent al forțelor de securitate israeliene.
Ordinele scrise au detaliat ulterior unităților Hamas un plan precis, întocmit de doi lideri, despre care statul evreu crede că au fost „creierele” atacului: Yahya Sinwar, șeful general al Hamas în Gaza, și Mohammed Deif, comandantul brigăzilor militare „Al-Qassam” și al echipelor de elită „Nukhba” ale Hamas.
Fiecare unitate a primit un obiectiv separat: o bază militară, un kibbutz, un drum sau un oraș. Adesea, ordinele erau însoțite de hărți care arătau detalii despre apărarea inamică și locații cheie din cadrul obiectivelor, bazându-se pe informații obținute de la simpatizanți care lucrează în Israel, susțin sursele citate de publicația britanică. Se crede că festivalul la care au fost ucise 260 de persoane nu se număra printre țintele inițiale.
Sarcini împărțite
Trei sarcini au fost atribuite unor unități diferite. Un prim grup a primit ordinul de a anihila bazele militare israeliene din jurul Fâșiei Gaza, care nu dispun de personal suficient și nu sunt bine pregătite, sau de a ataca civilii în casele lor.
Hamas a pus o mare parte din violențele și atrocitățile comise asupra civililor - inclusiv violurile și torturile - pe seama „criminalilor” care i-au urmat pe atacatorii săi. Forțele de apărare israeliene au publicat însă un interviu cu un atacator capturat, care a declarat că misiunea era să ucidă „pe oricine vedeam”. Același insurgent a descris apoi împușcarea copiilor israelieni.
Alte unități au primit ordin să apere pozițiile împotriva forțelor israeliene de sprijin, atunci când acestea interveneau. Aceste unități trebuiau să-i țină în loc pe militarii evrei, prin organizarea de ambuscade pe drumuri principale.
Al treilea tip de unități au fost însărcinate cu capturarea a cât mai multor ostatici posibil și aducerea lor la breșele din gard, unde alte echipe palestiniene așteptau să ducă prizonierii în vastul complex de tuneluri de sub Gaza.
De altfel, se crede că aici sunt ținute peste 240 de persoane, inclusiv sugari, copii și bătrâni, precum și militari evrei. Până în prezent, doar patru dintre ei au fost eliberați și unul a fost salvat.
„Creierele” atacurilor
Oficialii israelieni din domeniul securității consideră că liderii politici ai Hamas de peste hotare nu au fost informați asupra detaliilor operațiunii și nici sponsorii grupării radicale islamiste din Iran, deși aceștia erau probabil conștienți de faptul că se pregătea ceva.
„A fost un cerc foarte restrâns.”, a dezvăluit, la rândul său, o sursă apropiată de Hamas, citată recent de Reuters.
Oficiali ai Hamas au declarat că planificarea atacului a început în urmă cu doi ani, după raidurile poliției israeliene la moscheea Al-Aqsa din Ierusalim, al treilea cel mai sfânt loc al islamului.
Surse israeliene spun însă că perioada de timp a fost mai scurtă - poate un an sau 18 luni - și că, în tot acest interval, radicalii islamiști au depus un efort considerabil pentru a întări convingerea Israelului că Hamas și-ar fi schimbat strategia, renunțând la violența contra statului evreu și axându-se asupra dezvoltării economice în Gaza.
Rolul exact al diferiților lideri Hamas în acest atac nu a fost încă stabilit, dar autorităților israeliene le este clar că Yahya Sinwar, șeful general al Hamas în Gaza, și Mohammed Deif, comandantul brigăzilor militare „Al-Qassam” și al echipelor de elită „Nukhba” ale Hamas, au jucat un rol central în planificarea acestuia.
Deif înseamnă „oaspete”, în limba arabă, și constituie o referire la schimbarea constantă a locațiilor unde se ascunde bărbatul de 58 de ani pentru a nu fi detectat de Israel.
Membru al Hamas încă de la vârsta de 20 de ani, fostul student la științe exacte a organizat un val de atentate sinucigașe cu bombă asupra civililor israelieni la începutul anilor ‘90 și un altul, un deceniu mai târziu.
Este posibil ca Deif să fi rămas infirm în urma uneia dintre numeroasele tentative de asasinat ale israelienilor, iar membrii familiei sale au fost uciși într-un atac aerian, în 2014. Oficialii israelieni l-au descris pe Deif, al cărui nume real este Mohammed Diab Ibrahim al-Masri, drept „o țintă în mișcare”.
Sinwar, în vârstă de 61 de ani, de asemenea membru fondator al Hamas, a petrecut 23 de ani în închisorile israeliene pentru uciderea unor soldați israelieni. El a fost eliberat, numărându-se printre cei peste 1.000 de prizonieri scoși după gratii în 2011, în schimbul lui Gilad Shalit, un soldat israelian care fusese capturat de Hamas cu cinci ani mai devreme.
În închisoare, Sinwar a refuzat să vorbească cu vreun israelian și i-a pedepsit personal pe cei care au făcut-o, presând fața unui alt deținut într-o sobă improvizată. „Este 1.000% dedicat cauzei și 1.000% violent, un om foarte, foarte dur.”, a declarat un fost anchetator israelian din închisoarea în care a fost deținut Sinwar.
La eliberare, Sinwar a declarat că a învățat din experiență că singura modalitate de a elibera prizonieri palestinieni este capturarea soldaților israelieni.
Ce au avut în cap teroriștii
Analiștii intervievați de „The Guardian” au declarat că între obiectivele atacurilor din 7 octombrie au figurat, probabil, oprirea eforturilor de normalizare a relațiilor dintre Israel și Arabia Saudită, subminarea Autorității Palestiniene din Cisiordania, distragerea atenției de la eșecul Hamas de a oferi civililor alternative economice sau de a sparge blocada din Gaza, precum și provocarea unei reacții violente din partea statului evreu pentru a mobiliza întreaga lumea arabă de partea grupării islamiste.
La cinci zile după atac, un lider Hamas a susținut că a fost vorba despre un atac preventiv, lansat după ce organizația a aflat că forțele israeliene pregăteau o ofensivă majoră asupra Fâșiei Gaza, după o sărbătoare evreiască.
Mulți experți - și surse de securitate israeliene - au declarat că Hamas a fost surprinsă de succesul său. Răspunsul lent al forțelor israeliene a permis unor unități să facă mai multe drumuri în Israel, din Gaza, pentru a aduce înapoi mai mulți ostatici, au dezvăluit oficiali israelieni.
Mai mult, Hamas i-a echipat pe atacatori cu camere GoPro pentru a surprinde imagini ale atacului. Unele dintre imaginile macabre recuperate de anchetatorii israelieni arată maltratări sadice și crime.
Un montaj al acestor imagini, publicat de Hamas, arată oameni îngroziți care imploră pentru viața lor și animale de companie împușcate. Difuzarea acestor imagini pe canalele oficiale ale Hamas sugerează că atacul din 7 octombrie a fost, cel puțin în parte, „propagandă prin faptă”, au declarat experți în terorism.
Nu există nicio dovadă că Hamas ar fi sperat să păstreze teritoriul atacat sau să declanșeze o insurecție mai amplă, deși unora dintre membrii săi li s-a spus să lupte până la capăt.
În ciuda acestui fapt, un număr semnificativ de insurgenți s-au predat. Oficialii israelieni nu vor să spună câți sunt, ci doar că acești prizonieri au fost o sursă utilă de informații.