Traversăm o perioadă în care statele, mai ales cele dezvoltate, emit bani din orice poziție. De fapt, e greșit spus că emit, mai precis îi pun pe piață, dacă ne referim în special la ceea ce se întâmplă în Europa.
Iar atunci când se pomenesc cu banii rezultați din relaxarea cantitativă în brațe managerii se apucă să achiziționeze active toxice. E greu de definit termenul de toxic, fiindcă nu știu dacă acesta include și titlurile statului, cele care au finanțat deficite bugetare politizate, însă trebuie menționat că de la cumpărarea acestora s-a trecut la cea a oricărei acțiuni al cărei preț scade. Nu contează dacă e bună sau rea, activul care se depreciază e pus la loc cu banii oferiți de state și astfel sunt păstrate la nivelul de sus inclusiv averile, de care fostul președinte al Fed Alan Greenspan spunea că trebuie să se corecteze pentru a ieși din criză.
Ca urmare a acestei situații progresiștii încep să spună că economia de piață e defectă, printre ei și Papa Francisc. Aceasta consideră că forțele pieței, singure, nu reușesc să aducă beneficiile sociale de care vorbesc susținătorii ei. Francisc pune indexul pe marile averi, “mustră” proprietatea privată, ce nu poate fi considerată un drept absolut. El arată către conservatorii ce apreciază că “libertatea pieței a fost suficientă pentru a menține totul în siguranță (după lovitura pandemică) " și că de relaxarea fiscală va beneficia societatea prin investiții și crearea de locuri de muncă, dar numai pentru a denunța „această dogmă a credinței neoliberale”.
Nu e prima luare de poziție a Papei ce face deliciul presei. Al presei mainstream progresiste, în cel mai bun caz centriste sau de centru-stânga, dacă nu de-a binelea de stânga. Care idolatrizează știința, lupta împotriva schimbărilor climatice prin politici intervenționiste de stat și reglajul comportamentelor individuale și comunitare prin același tip de politici, în vederea implementării idealurilor de toleranță, incluziune, multiculturalism și corectitudine politică.
Suveranul pontif sugerează ca statul să vină să regleze derapajele “de piață” după ce chiar acesta a “intoxicat-o” cu bani și i-a anihilat instinctele naturale. Omite că Evangheliile și Tradiția arată că cel mai mare dar al lui Dumnezeu pentru om este libertatea și liberul arbitru, că virtutea impusă cu forța nu are nici o valoare și că “vrednic este lucrătorul de plata sa”.
Poate că ar fi interesant de văzut, dacă tot se apelează frecvent la suportul științific, cum a evoluat numărul credincioşilor în ultima jumătate de veac, pentru că dacă acesta s-a micşorat şi s-a mărit cel al liber cugetătorilor, e posibil ca sistemul să fie mai puţin capitalist, cu tranzacţii derulate natural, prin intermediul mâinii invizibile a pieţei, postulate de Adam Smith.