Cel mai mare studiu de până acum despre această temută maladie, publicat recent, arată că așa-numitele simptome „invizibile” ale bolii Parkinson sunt mai frecvente decât se credea, având un impact mai mare asupra calității vieții decât simptomele motorii, și se manifestă diferit la femei și bărbați. De asemenea, cercetarea relevă că expunerea la pesticide și alte substanțe toxice are un rol important în declanșarea maladiei. Descoperirile sunt esențiale, în contextul în care specialiștii estimează că numărul persoanelor care trăiesc cu Parkinson se va tripla până în 2050.
Boala Parkinson este o tulburare neurodegenerativă progresivă, multifactorială și o problemă majoră de sănătate globală. În ciuda progreselor în cercetarea despre Parkinson, tratamentele actuale îmbunătățesc în principal gestionarea simptomelor, dar nu opresc neurodegenerarea și sunt asociate cu complicații pe termen lung. Mecanismele biologice de bază ale maladiei rămân doar parțial înțelese, în ciuda creșterii alarmante a numărului de cazuri.
„Boala Parkinson este tulburarea neurologică cu cea mai rapidă creștere, cu peste 10 milioane de cazuri la nivel mondial. Până la 150.000 de australieni trăiesc în prezent cu această boală, iar 50 de cazuri noi sunt diagnosticate zilnic. Numărul persoanelor care trăiesc cu Parkinson se estimează că se va tripla între 2020 și 2050”, spune Lyndsey Collins-Praino, profesor la Școala de Biomedicină, Universitatea Adelaide (Australia), adăugând că, în ciuda impactului imens pe care îl are asupra celor care trăiesc cu această afecțiune, dar și asupra familiilor lor, „încă există multe lucruri pe care nu le știm despre cum se manifestă și progresează această boală”.
Un studiu recent la scară largă, realizat pe aproape 11.000 de australieni care trăiesc cu boala Parkinson și au furnizat probe de salivă pentru analiză genetică, oferă câteva perspective esențiale asupra simptomelor, factorilor de risc și modului în care aceștia afectează diferit bărbații și femeile.
Boala apare atunci când celulele nervoase dintr-o zonă a creierului numită „substantia nigra” se deteriorează și încep să moară. Aceste celule produc dopamină, un neurotransmițător esențial pentru controlul mișcărilor corpului, însă maladia este însoțită de mai multe alte schimbări cerebrale.
Simptomele non-motorii sunt foarte frecvente
Parkinson este considerată, în general, o tulburare de mișcare - simptomele motorii comune includ tremorul în repaus, mișcarea încetinită (bradikinezie), rigiditate musculară și probleme de echilibru -, dar implică și o serie de simptome non-motorii mai puțin cunoscute. Acestea pot include:
-
schimbări de dispoziție;
-
dificultăți cu memoria și cogniția (inclusiv gândire mai lentă, dificultăți în planificare sau multitasking și dificultăți în a acorda atenție sau a se concentra);
-
tulburări de somn;
-
disfuncție autonomă (cum ar fi tensiunea arterială scăzută, constipația și problemele urinare).
„Deși acestea sunt uneori denumite simptomele «invizibile» ale bolii Parkinson, ele au adesea un impact negativ mai mare asupra calității vieții decât simptomele motorii”, explică prof. Collins-Praino, într-un articol publicat în revista The Conversation, precizând că sunt mai multe descoperiri-cheie ale acestui studiu de genetică Parkinson, realizat pe „cea mai mare cohortă activă la nivel mondial”.
În primul rând, studiul a confirmat cât de frecvente sunt simptomele non-motorii, pierderea mirosului (52%), modificările memoriei (65%), durerea (66%) și amețelile (66%) fiind raportate frecvent.
„Este de remarcat că 96% dintre participanți au experimentat tulburări de somn, cum ar fi insomnie și somnolență pe timpul zilei”, a subliniat specialista.
Atât genele, cât și mediul joacă un rol
Studiul a oferit, de asemenea, perspective despre ce anume poate influența riscul de Parkinson, un aspect important deoarece oamenii de știință încă nu înțeleg pe deplin ce cauzează moartea celulelor producătoare de dopamină.
Vârsta rămâne principalul factor de risc pentru boala Parkinson. Noul studiu a constatat că vârsta medie pentru debutul simptomelor a fost de 64 de ani, iar pentru diagnostic de 68 de ani.
De asemenea, una din patru persoane (25%) avea un istoric familial de Parkinson, însă doar 10–15% dintre cazuri sunt cauzate de – sau sunt puternic legate – de mutații în anumite gene.
„Este important să ne amintim că familiile nu împărtășesc doar genele, ci adesea și mediul înconjurător. Mai mulți factori de mediu, precum expunerea la pesticide și traumatismul cerebral, cresc, de asemenea, riscul de Parkinson. Majoritatea (85–90%) cazurilor de Parkinson se datorează, probabil, interacțiunii complexe dintre factorii de risc genetici și de mediu și înaintarea în vârstă”, precizează Lyndsey Collins-Praino.
Studiul a arătat, totdată, că expunerile la factorii nocivi de mediu au fost foarte frecvente la pacienții diagnosticați cu Parkinson, iar aceste expuneri au fost semnificativ mai mari la bărbați decât la femei:
-
36% dintre oameni au raportat expunere la pesticide;
-
33% au lucrat în ocupații cu risc ridicat (cum ar fi agricultura, industria petrochimică sau procesarea metalelor);
-
16% aveau antecedente de leziuni cerebrale traumatice.
Diferențe între sexe
Boala este de 1,5 ori mai frecventă la bărbați, mai spun specialiștii, și „se manifestă și evoluează diferit la bărbați și femei”.
Studiul a constatat, spre exemplu, că femeile erau mai tinere decât bărbații la momentul debutului simptomelor și al diagnosticului și mai predispuse decât bărbații la durere (70% față de 63%) și la căderi (45% față de 41%).
Pe de altă parte, bărbații au experimentat mai multe tulburări de memorie decât femeile (67% față de 61%) și comportamente impulsive, în special comportamente sexuale (56% față de 19%).
„Studii ca acesta oferă perspective cruciale asupra factorilor de risc asociați cu boala Parkinson. De asemenea, ne ajută să înțelegem mai bine simptomele pe care le experimentează oamenii. Acest lucru este important deoarece modul în care se manifestă Parkinson variază de la o persoană la alta. Nu toată lumea va experimenta aceleași simptome în aceeași măsură. În mod similar, modul în care boala evoluează în timp diferă de la o persoană la alta. O înțelegere mai bună a factorilor care influențează acest lucru poate duce la identificarea mai timpurie a celor expuși riscului și la modalități mai personalizate de gestionare a acestei boli”, conchide prof. Collins-Praino.
În ciuda faptului că a fost descrisă și recunoscută ca fiind o afecțiune medicală cu mai bine de două secole în urmă (1817), boala Parkinson nu este nici astăzi vindecabilă.