Piețele prevăd aceasta ca fiind prima dintre multele reduceri care vor scădea substanțial ratele de politică ale BCE în următorii doi ani. Efectul de semnalizare și momentul mișcării sunt într-adevăr semnificative, deoarece aceasta marchează doar a cincea oară de la înființarea BCE (acum 26 de ani) când aceasta a inițiat un nou ciclu de reducere a ratei. Dar, deși o politică monetară orientată spre viitor este lăudabilă, ea se confruntă cu limitări inerente, în special având în vedere incertitudinea previziunilor economice.
Până la urmă, prezicerea inflației dincolo de un orizont de un an este notoriu de dificilă, iar această incertitudine a crescut doar în ultimii ani. Eșecul BCE de a aborda în timp util și eficient recenta creștere a inflației s-a datorat parțial previziunilor inexacte. Previziunile bazate pe modele, prin proiectare, tind să revină la mediile istorice pe termen mediu, iar istoricul sugerează, de asemenea, că proiecțiile inflației pe termen lung converg adesea către țintele băncii centrale. Astfel, previziunile BCE care arată o scădere a inflației sunt parțial rezultatul unei părtiniri istorice.
Mai mult, efectele persistente ale măsurilor legate de pandemie (cum ar fi bilanţurile umflate ale băncilor centrale şi deficitele fiscale mai mari), împreună cu sancţiunile economice asupra Rusiei, sunt, de asemenea, dificil de modelat şi de prognozat. De asemenea, riscurile geopolitice suplimentare – inclusiv conflictul din Orientul Mijlociu și tensiunile crescânde dintre Statele Unite și China – complică și mai mult perspectivele inflației, majoritatea riscurilor de inflație înclinând în sus.
Schimbările structurale indică, de asemenea, o inflație mai mare. Sursele evidente de presiune inflaționistă includ piața îngustă a forței de muncă (guvernată de îmbătrânirea populației); investiții extinse în tranziția energetică, securitatea energetică și apărare; deglobalizarea; și eventualele costuri ale reconstrucției Ucrainei.
În prezent, rata anuală a inflației în zona euro rămâne peste 2%, iar tendințele recente sunt îngrijorătoare. Analizând nivelurile prețurilor de consum (în loc de ratele de creștere) se observă că, după o scădere ușoară la sfârșitul anului 2023, prețurile de consum s-au accelerat în 2024, crescând într-un ritm anual de 3,1% în acest an (măsurat prin indicele armonizat ajustat sezonier al prețurilor de consum).
Având în vedere inflația de consum la peste 2% și în continuă accelerare, șomajul scăzut istoric și creșterea rapidă a salariilor (salariile negociate au crescut cu 4,7% de la an la an în primul trimestru), inițierea acum a unui ciclu de reducere a ratelor ar putea duce la un alt semnificativ pas greșit. BCE a greșit deja anterior, în 2021-2022, când și-a bazat politica monetară pe previziuni eronate, iar acum pare gata să repete greșeala. Bazarea pe previziuni nesigure și ignorarea realităților economice actuale nu este o politică de perspectivă; este una bazată pe speranță.
Incertitudinea prognozelor prezintă provocări semnificative pentru toate băncile centrale, deoarece elaborarea de politici cu succes necesită o previziune rezonabil de precisă. Pe măsură ce fiabilitatea prognozelor scade, gestionarea eficientă a riscurilor devine crucială. În condiții caracterizate de un grad ridicat de incertitudine, politica monetară trebuie să evite mai ales erori semnificative.
BCE ar putea face oricare dintre două posibile greșeli: o politică excesiv de restrictivă sau o relaxare prematură. O politică excesiv de restrictivă ar putea provoca o recesiune și deflație, potențial amenințând stabilitatea piețelor financiare sau a prețurilor imobiliare. Deși nu este de dorit, acest scenariu nu reprezintă o amenințare existențială pentru zona euro. BCE are o marjă, instrumente și experiență ample pentru a combate deflația, dacă este necesar.
În schimb, relaxarea prematură ar putea reaprinde inflația, forțând BCE să-și inverseze reducerile inițiale și să majoreze ratele la niveluri mai ridicate decât în prezent. Acest scenariu chiar ar putea amenința stabilitatea zonei euro, deoarece statele membre foarte îndatorate s-ar putea confrunta cu o dinamică nesustenabilă a datoriei, piețele obligațiunilor punându-și la îndoială capacitatea de rambursare. Băncile centrale ar fi apoi supuse mai multor presiuni din partea guvernelor, ceea ce ar duce la dominație fiscală. Dacă sunt reticente în a face ceea ce este necesar, inflația ar putea deveni persistentă.
Inflația persistentă, generată de o politică excesiv de expansionistă, este în mod clar scenariul cel mai periculos. Cu toate acestea, acesta este tocmai riscul pe care BCE îl va asuma lansând acum un nou ciclu de reducere a ratei. O trecere prematură la relaxare ar putea submina credibilitatea acesteia și ar putea spori riscurile viitoare de inflație. Trecând cu vederea asimetria riscurilor, BCE prezintă un management slab al riscului. Băncile centrale nu ar trebui să permită presiunilor pieței să le dicteze politicile.
Relaxarea prematură este un joc de noroc periculos.
Autorul:
Axel A. Weber, copreședinte al Grupului de lucru pentru reformă multilaterală a Comitetului Bretton Woods, este fost președinte al Grupului UBS și fost președinte al Deutsche Bundesbank.
Traducere, adaptare, editare: Daniel Apostol, ClubEconomic
© Project Syndicate 2024