La început a fost “Binomul”. Apoi, cum-necum, a fost creat “Sistemul”. Şi, la final, s-a întrupat „Statul paralel”! Și, precum Biblia, care ne spune ce a făcut Dumnezeu în primele 7 zile, dar nu scrie nimic de a 8-a, putem presupune că și-n Geneza asta pe stil nou mesajul pentru a doua săptămână sună cam la fel: descurcați-vă!
“Binomul” și “Sistemul” au fost noţiuni ușor de gestionat. Cârdăşia Servicii - Justiție - Politică, mai ales în anii lui Traian Băsescu, era atât de evidentă, că aveai nevoie doar de un nume pentru ea. I s-a spus „Binomul” pentru că aveau ca bază legală protocoale între două părți, însă factorul Politic n-a lipsit niciodată. “Sistemul” a venit de la sine după două-trei succese ale „Binomului”, dar și ca o recunoaștere a meritelor partidelor. Mai greu a fost să-i identifici slugile, dar, cu ajutorul nemuritorului îndemn “follow the money”, era suficient să te uiţi atent la admiratori ca, la un moment dat, să vezi în spate dacă nu trăsăturile clare, măcar umbra stăpânilor.
După „Binom” și „Sistem” a venit, firesc, „Statul paralel”. Dar oare e singurul „Stat paralel”? Că mie mi se pare că nu. Mi se pare că de ani de zile oamenii normali trăiesc într-un stat, iar Puternicii - politicieni, generali, magistrați, alături de admiratorii și, hai să o spunem direct, servitorii lor - în altul. În statul oamenilor normali, prețurile cresc, pe când în celălalt curge lapte și miere. În patria oamenilor normali, salariile tăiate finanțează fanteziile din cealaltă lume de genul terenuri de sport în pantă, ori stadioane-gigant aproape inutile și imposibil de administrat. În statul oamenilor normali, somațiile de la bănci ori ANAF dau fiori, în timp ce în statul stăpânilor nu există noțiunea de somație.
Da, exemplele sunt din mai multe guvernări, chiar dacă acum e la modă să faci mișto de PSD și să le întorci vorba cu „Statul paralel” cu exemple din cel mai complicat și mai plin de gafe an pe care l-au petrecut vreodată la guvernare. În „Statul paralel” de care vorbesc eu trăiesc și înfloresc lideri politici din toate partidele și, dacă e să fim cinstiți până la capăt, oameni politici declarați de dreapta l-au rafinat. Spun declarați, pentru că în „Statul paralel” nu există doctrină, ci doar interese.
Un lucru să vă fie clar: „Statul paralel” nici nu moare, nici nu se predă! O să trăiască bine mersi pe spatele nostru, al ăstora din statul normal! Aşă că descurcați-vă!